Marin Sorescu (n. 29 februarie 1936 – d. 8 decembrie 1996 ) universalitatea scriitorului
Scriitor proteic și polivalent, recunoscut ca poet reprezentativ al generației șaizeciste, Marin Sorescu s-a impus și ca mesager al scrisului românesc în lume. Călătorind în străinătate, în Europa, în cele două Americi, în Africa și Asia, scriitorul a vizat neobosit integrarea în prim-planul lumii culturale – în jurnalele sale sunt menționate peste 100 de călătorii în țară și în străinătate. Aici participă la evenimente culturale de înaltă ținută, intră în contact cu personalități de prim rang ale literaturii contemporane, oferind creației din țara sa șansa de a se afirma între valorile mondiale.
Conștiința necesității, chiar a obligației scriitorului român de a participa direct la viața culturală din afara granițelor naționale se manifestă de la începuturile activității sale creatoare. Alegoric, poetul pune totul pe seama unei porniri interioare, pe care și-o analizează: ,,Poate nevoia de a fi veșnic pe drumuri, setea de călătorii, nu e decât itinerariul obligatoriu pe care mi-l impune cățelul pământului.ˮ Confundată mitologic cu chemarea creatoare, dorința de a călători i-a fost motivată și de străduința de a asigura o cât mai bună cunoaștere și circulație în lume a operei sale, mai ales poezii și teatru, o ilustrare strălucită a valențelor artistice ale cuvântului românesc.
Afirmarea peste hotare se produce îndată după apariția primelor volume, Singur printre poeți(1964) și Poeme(1965). Marin Sorescu participă la Bienala Internațională de Poezie desfășurată în Bruxelles (1966), unde cunoaște reprezentanți de marcă ai vieții literare, precum Alain Bosquet, Jacques Izoard și Pierre Emmanuel, care îi vor deveni și buni prieteni. În afara celor în țară, vor urma, în fiecare an, călătorii la Paris, Roma, Florența, Freiburg, Köln, Berlin, Skopje, Londra, Iowa City, Chicago, New-York, Copenhaga, Viena, Helsinki, Varșovia, Belgrad, Mexico City, Madrid, Lisabona, San Francisco, Marrakech, Amsterdam, Dublin, Atena, Bogota, Santiago de Chile, Singapore și altele, în unele de mai multe ori. Pretutindeni participă la lansarea volumelor sale în traduceri, la conferințe, colocvii și lecturi din opera poetică, fiind primit cu entuziasm de un larg public. Va fi apoi invitat la instituții teatrale de prestigiu unde i se pun în scenă piesele devenite valori ale dramaturgiei contemporane. Pretutindeni se va bucura și de prețuirea unor mari personalități ale lumii literare, precum Homero Aridjis, Amita Bhose, Alain Bosquet, Casimiro de Brito, Jean Louis Courriol, Marco Cugno, Mimmo Morina, Octavio Paz, Justo Jorge Padron, Östen Sjöstrand și mulți alții, cultivând și marile valori românești în exil, precum Mircea Eliade sau Emil Cioran, pe care îi promovează în presa românească. Cei cu care Marin Sorescu menține legătura de-a lungul întregii sale cariere sunt foarte numeroși – cercetarea arhivei soresciene a consemnat 111 corespondenți din întreaga lume, cărora le răspunde în engleză, franceză sau italiană.
Din convingerea mărturisită în jurnalele sale că scriitorii români trebuie să își ajute opera să trăiască, scriitorul a înțeles că una dintre modalitățile fundamentale este accesul la scrierile sale în limbile de circulație. Consemnarea numeroaselor traduceri care s-au făcut din opera sa de-a lungul timpului, posibil incompletă, este suficientă pentru a argumenta faptul că scriitorul român se bucură în lume de cea mai mare popularitate – s-au putut identifica 94 de volume – poezie, teatru, proză, și 12 antologii apărute până în anul 2019, cu traduceri în 23 limbi de pe Terra: franceză, engleză, spaniolă, portugheză, germană, italiană, sârbă, suedeză, poloneză, cehă, daneză, macedoneană, maghiară, greacă, rusă, bulgară, albaneză, neelandeză/ olandeză, finlandeză, turcă, bengali, catalană, chineză. Nu poate fi ignorată, de asemenea, activitatea de traducător a poetului, care face cunoscuți în limba română scriitori contemporani ca Boris Pasternak, Vasko Popa, Eugenio de Andrade, Gerald Bisinger, Jorge Luis Borges, Nicolas Born, Allen Ginsberg, Günter Grass, Omar Lara, Tomas Tranströmer, W.S. Merwin, Östen Sjöstrand, Justo Jorge Padrón, Tan Swie Hian – majoritatea întâlniți cu ocazia evenimentelor culturale la care a participat.
Semnificativ poate fi și faptul că traducerile din opera sa au fost publicate de prestigioase edituri din străinătate, precum Saint-Germain-des-Près și Jacqueline Chambon (Franța), Hounslow Press (Canada), Bloodaxe Books și London Boston (Anglia), Sa Hitya Akademi (India), UNESCO Publishing House și altele. Tot astfel, opera scriitorului se va regăsi în ,,La Nouvelle Revue Française, ,,Le Mondeˮ, ,,The Time Literary Supplementˮ, ,,London Magazineˮ, ,,Modern Poetry in Translationˮ, ,,Washington Postˮ, ,,The Poetryˮ, ,,Frankfurter Allgemeine Zeitungˮ, ,,Die Zeitˮ, Merkurˮ, ,, Akzenteˮ, ,,Svedska Dagblated Tvorbaˮ, ,,Literary Mesiknicˮ, ,, Inostrannaia Literaturaˮ, ,, Il Drammaˮ, ,,Giornale dei Poetiˮ, ,,Dialogˮ, ,,Forumˮ, ,,Varlikˮ, ,,El Paisˮ și altele.
O recunoaștere a valorii scrisului lui Marin Sorescu sunt și numeroasele premii care i-au fost acordate. Alături de cele primite în țară pentru poezie sau dramaturgie, multe i-au fost decernate în străinătate: Medalia de aur pentru poezie, Napoli, 1971; Premiul Internațional ,,Le Muse”, Florența, 1978; Premiul Internațional ,,Fernando Rielo”, Madrid, 1983; Premiul Herder, 1991; Premiul ,,Felix Romuliana”, Belgrad, 1994. La rândul său, Institutul Cultural Român de la Stockholm a înființat în anul 2007 Premiul Literar ,,Marin Sorescuˮ. Despre această apreciere peste hotare vorbește și includerea de către Alain Bosquet a poemului Shakespeare în antologia ,,Les cent plus beaux poèmes du monde”, Paris, 1979. Ca rezultat al cunoașterii unei opere care s-a impus în lume, numele lui Marin Sorescu va apărea în presa suedeză și nu numai, ca posibil candidat pentru obținerea premiului Nobel.
Numeroase articole publicate în presa străină interesată de fenomenul cultural – în arhiva scriitorului s-au păstrat câteva din Spania, Mexic, Franța, Anglia, Suedia, Italia și Chile – sunt reflectări la cald ale unor evenimente la care Marin Sorescu a participat, ilustrând parcursul în urma căruia se produce afirmarea scriitorului plecat din Bulzeștii Doljului în lumea literară de peste hotare.
Într-o însemnare din 1981, cu ocazia participării la Festivalul de poezie în Mexic, Marin Sorescu mărturisea: ,,Aș dori să fac la anul, sau în anii viitori, călătorii în America de Sud, Japonia, China, India, Australia, Canada, cu acestea încheind, în mare, ocolul lumii – pentru ca Însemnările mele de călătorie să fie rotunde.” Marin Sorescu, omul, nu a reușit să facă ocolul lumii. Acest ideal a fost însă încredințat operei sale, puntea pe care a pășit pentru a se înscrie în universalitate.
|
