Rugă la vreme de primejdie
Astăzi, când tunurile bat tot mai aproape de hotarele țării noastre, când se încalcă legi și hotare, când se rup bucăți din țări și din popoare, când dreptul internațional devine poveste de adormit copiii, când țările mici sunt amenințate de tăvălugul coloșilor, nouă, creștinilor, ne rămâne disponibilă o armă puternică: rugăciunea. S-o folosim cu speranță și credință, că Dumnezeu își va întoarce fața spre lumea aceasta atât de frământată, atât de învrăjbită și de bulversată și va face să domnească pacea, respectul față de dreptul fiecăruia, față de hotare, față de libertatea și demnitatea oamenilor și popoarelor. Am alcătuit o astfel de rugăciune, pe lângă cele oficiale, în spiritul vremurilor de restriște, de război și de prigoană dintotdeauna, ca o datorie față de neamul românesc de pretutindeni, o datorie față de toți cei ce grăiesc și gândesc românește. Iat-o:
,,Doamne..., Doamne, prea mult am mâniat bunătatea Ta și mânie îngrozitoare ai pornit asupra noastră. Biciul urgiei Tale este foc mistuitor și năvală de hoarde păgâne asupra noastră. S-a îngrozit sufletul de atâta sânge nevinovat, s-au spăimântat robii Tăi de cruzimile și fărădelegile barbarilor. Ne părăsim casele, bisericile, holdele, viile și livezile, cimitirele și fântânile și luăm drumul pribegiei. Adăpost ne sunt codrul, munții, văile, stufărișurile și crăpăturile pământului.
Caută, Doamne, degrab spre plângerea și tânguirea poporului Tău, spre pustiirea moștenirii Tale, ce vine acum de la cei de alt neam. Auzi, Doamne, țipătul copiilor, bocetul femeilor, mugetul dobitoacelor și vezi speranța tuturor spre Tine îndreptată. Nădejdea noastră spre Tine o punem, Dumnezeul puterilor și al dreptății. Grăbește, ca un milostiv și ne ajută, până nu suntem robiți. Vrăjmașii au pângărit Biserica Ta cea sfântă. Zvârlit-au trupurile robilor Tăi mâncare păsărilor cerului; trupurile cuvioșilor Tăi fiarelor pământului. Se varsă sângele lor ca apa și nu are cine să-i îngroape pre dânșii. Venit-au neamurile, Dumnezeule, venit-au neamurile din puste fără hotare să ne-aducă dumnezei străini. Oprește, Doamne, carele de luptă și năvălirea barbarilor. Oprește, Doamne, mânia Ta pornită asupra noastră. Pune stavilă urgiei și cătușe furtunii dezlănțuite. Treacă de la noi paharul acesta ! Ne-am dus Crucea până în vârful Golgotei, nu ne părăsi tocmai acum, când avem mai multă nevoie de Tine. Nu lăsa barbarii cei fărădelege să ne răstignească Neamul. Tu, Cel ce ai dăruit biruință lui Moise asupra lui Amalic, lui Samson asupra celor de alt neam și lui David asupra lui Goliat ; Tu, Cel ce Te-ai îndurat spre robii Tăi de alt neam: Mircea Basarab, Ștefan Voievod, Constantin Voievod, Horea, Tudor, Iancu, Nicolae cu tot neamul lor, îndură-Te spre noi, până nu pierim. Contenește urgia vrăjmașilor ; dă tărie oștirii noastre și iubitorilor de Hristos să-i pună pe fugă de întoarcere, zdrobește puterea lor prin brațul oștirii noastre !
Fii cu noi, ca să înțeleagă neamurile străine, că nu este alt Dumnezeu mai mare decât Tine. Degrabă sfărâmă puterea și îndrăznirea dușmanilor celor ce s-au pornit împotriva noastră și frica, spaima, cutremurul și șovăirea să cuprindă inimile lor. Oștirii noastre dă-i vitejie deplină și întărește brațul ei asupra nepoftiților vrăjmași. Precum se stinge fumul, așa să se stingă vrăjmașii noștri și precum se spulberă praful în fața vântului, așa să piară taberele vrăjmașilor din fața oștirii noastre. Trimite, Doamne, îngerii răi în corturile vrăjmașilor noștri, ca să-i învrăjbească pre dânșii, spre surparea puterii lor, ca să ne putem curăți pământul de liftele străine. Fă, Doamne, calea vrăjmașilor întuneric și alunecare și îngerul Tău să-i gonească prin brațul oștirii noastre și să-i alunge pre dânșii în locuri pustii și neumblate, unde este locașul lui satan și al slujitorilor lui. Păzește, Doamne, nevătămați și nebiruiți de tot răul, cruzimea și strâmtorarea vrăjmașilor pe credincioșii Tăi robi.
Veselește cu puterea Ta pe binecredinciosul Tău popor, dăruindu-i lui biruință asupra potrivnicilor, având ajutorul Tău, armă de pace, nebiruită biruință. Cel ce ai potolit valurile mării și stihiile întunericului, potolește urgia cea pornită asupra noastră și adu-ne pace. Știm, Doamne, că după Cruce vine Învierea. Învrednicește-ne să ajungem Ziua Învierii cu bucurie, cu pace, cu libertate, stăpâni în casele noastre, în hotarele noastre. Amin.
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
|
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda 2/25/2022 |
Contact: |
|
|
