Pe 25 februarie 1866, Mihai Eminescu debuta în poezie, în revista «Familia»
Mihai Eminescu debuta ca poet pe 25 februarie 1866, în revista «Familia», cu poemul «De-aș avea». Prima poezie semnată de Eminescu a fost primită cu entuziasm de către directorul revistei, Iosif Vulcan, care i-a și schimbat numele din Eminovici în Eminescu.
Eminescu, cel mai mare poet român, s-a născut pe 15 ianuarie 1850, la Ipotești, ca al șaptelea copil al familiei Eminovici. În perioada 1860 1861 urmeazã cursurile Ober Gymnasyum din Cernăuți, iar în 1867 este angajat ca sufleur în trupa de teatru a lui Mihail Pascaly. Se înscrie la Universitatea de Filosofie din Viena în 1869, iar între anii 1872-1874 este student la Berlin.
În 1877 se stabilește la București, ca redactor la ziarul «Timpul», unde desfășoară o intensã activitate publicistică. Din 1883 începe o perioadă dramatică pe planul sănătății poetului, marcată de internări în spital, urmate de reveniri în viața publică și de activitate literară, alternanțe ce se vor întîmpla pînă la prematura sa moarte. În cursul nopții de 15 iunie 1889 se stinge, la sanatoriul doctorului Șuțu și este înmormântat, cu două zile mai târziu, la cimitirul Bellu din București.
Poeziile sale cele mai cunoscute, care i-au adus faima și titlul de cel mai mare poet român: Luceafărul, Mortua Est, Scrisoarea a III-a, Epigonii, Lacul, Singurătate, O mamă, Adio, Înger si demon, Melancolie, Dorința, Floare-albastră, Memento Mori, Strigoii, Odã (în metru antic), Mai am un singur dor, La steaua. În antologia «Mărturii despre Eminescu», apărută la Editura Humanitas și lansată la Târgul Gaudeamus 2013, Cătălin Cioabă a adunat laolaltă numeroase memorii ale contemporanilor lui Mihai Eminescu și ale altor artiști ai vremii, memorii care creionează un portret umanizat al marelui poet român.
În această carte apar texte scrise, printre alții, de Ioan Slavici și Ion Creangă, bunii prieteni ai lui Eminescu, I.L . Caragiale, Titu Maiorescu, Alexandru Vlahuță, Nicolae Iorga, Carmen Sylva, precum și de fratele poetului, Matei Eminescu.
«De-aș avea», prima poezie a lui Mihai Eminescu:
De-aș avea și eu o floare
Mândră, dulce, răpitoare,
Ca și florile din mai,
Fiice dulce-a unui plai,
Plai râzând cu iarba verde,
Ce se leagănă se pierde,
Undoind încetișor,
Șoptind șoapte de amor;
De-aș avea o floricică
Gingașă și tinerică,
Ca și floarea crinului,
Alb ca neaua sânului,
Amalgam de-o roz-albie
Și de una purpurie,
Cântând vesel și usor,
Șoptind șoapte de amor;
De-aș avea o porumbiță
Cu chip alb de copiliță,
Copiliță blândișoară
Ca o zi de primăvară,
Câtu-ți ține ziulit
I-aș cânta doina, doinița,
I-aș cânta-o-ncetișor,
Șoptind șoapte de amor.
Preluare: historia.ro / Autor: Corina Zorzor
|
