Conflictul ruso - ucrainean
Ucraina reprezintă pentru Rusia o mare dilemă; Rusia reprezintă pentru Ucraina un mare cosmar. În prezent, în estul Ucrainei se ciocnesc două tări, dar si două interese internationale diferite; două mentalităti opuse si două lumi incompatibile. Pe de o parte, lumea Occidental-Americană bazată pe interese materiale si profit, dar din ce în ce mai ruptă de traditiile moral-crestine ale Europei. Pe de alta, nouă Rusie care se întoarce la vechile valori pravoslavnice si la traditii agresive. Conflictul este agravat de expansiunea chineză la nivel global. Ce vrea fiecare dintre jucătorii geopolitici de pe tabla actuală de sah a lumii?
Federatia Rusă, condusă în prezent în mod autocratic de Vladimir Putin, urmăreste în linii mari refacerea Rusiei tariste. În acest scop, nouă Rusie se prevalează de vechea religie ortodoxă si pe afinitatea de cultură si limba dintre rusi, ucrainieni si belorusi si urmăreste să readucă cele trei natiuni sub tutela ei.
Ca mentalitate, rusii mostenesc tipul războinic nordic de la vikingi, tipul abuziv oriental de la mongoli, si tipul blajin al slavilor autohtoni. Populatia care a rezultat din această combinatie genetică locuieste pe o imensitate spatială care se întinde de la St. Petersburg până la Vladivostock si din peninsula Kola până în muntii Caucaz. Majoritatea locuitorilor federatiei ruse sunt slavi, dar în mijlocul si la periferia lor convietuiesc mai multe minorităti etnice, rasiale si releigioase. Unele minorităti sunt pe punctual de a fi asimilate, dar altele îsi cer independenta. Pentru a stăpâni imensul ei spatiu cucerit în evul mediu, dar anacronic în lumea de azi, Moscova trebue să controleze atât minoritătile interne cât si tările vecine. Si dacă Belorusia îi este mică, supusă si aliata, Ucraina îi creează probleme.
Rusia nu va accepta că Ucraina să fie cooptata în Uniunea Europeană si cu atât mai putin în aliantă Nord Atlantică. Pentru Kremlin asa ceva ar fi o provocare la război – casus beli. Si totusi Ucraina încearcă să iasă de sub tutela Moscovei si să se apropie de occident. Si de aici încep complicatiile. În estul Ucrainei si în Crimea locuiesc foarte multi etnici rusi care preferă probabil Rusia.
În 1991 când Uniunea Sovietică s-a dezintegrat nimeni nu i-a întrebat pe rusii din Ucraina ce preferinte au si din ce tara vor să facă parte. În urma protocolului semnat la Minsk, Ucraina a cedat Rusiei aresenalul nuclear aflat pe teritoriul ei si în schimb Moscova a recunoscut official frontierele si integritatea Ucrainiei. În 2014 însă Rusia a anexat Crimea si a instigat regiunile Lugansk si Donetsk din bazinul Dombas să-si declare autonomia. Cele două regiuni din estul Ucrainei sunt locuite în mare măsură de etnici rusi si sunt foarte importante din punct de vedere economic si strategic. Pierdera Crimeei a declansat ostilitatea Ucrainei si opozitia occidentului. Acum, Ucraina urmăreste să-si recupereze teritoriul, dar Rusia o tine sub amenintarea unei agresiuni care ar putea să o coste si alte pierderi.
Conflictul actual din estul Ucrainei este deocamdată local, dar se poate extinde oricând. Între timp, Ucraina a început să primească ajutoare si încurajări din Occident, desi America si NATO nu s-au angajat să intervină militar. Occidentul doreste să atragă Ucraina de partea sa fără să riste un război care ar putea ameninta echilibrul geopolitic mondial. Rusia întelege jocul occidentului si a iesit la atac. Si are si motive! În circa 20-30 de ani, populatia nerusa si în special cea musulmană din actuala federatie va continua să se înmultească în timp ce etnicii rusi sunt în declin demografic. Cecenia si alte mici natiuni mululmane din Caucaz sunt deja gata să-si revendice independenta. Moscova trebue să actioneze înainte de a fi prea târziu. În acelasi timp, Ucraina se înarmează si în viitor, după ce Putin se va retrage, nu se stie ce atitudine vor adopta următorii lideri din Kremlin.
După anexarea Crimeei de către Rusia în 2014 în jurul Ucrainei s-a declansat o atmosferă de neîncredere si de conflict iminent sau potential. Statele Unite au trimis nave militare în Marea Neagră în apropierea Crimeei. NATO si-a întărit flancul estic. Rusia considera aceste măsuri drept provocări si a trecut la contra măsuri. Moscova a remilitarizat Crimea si a conectat-o cu restul Rusiei printr-un pod nou peste strâmtoarea Kerch. Si pentru a contracara prezenta Americană în Marea Neagră, Rusia a adus nave de război din Marea Caspică prin canalul Volga Don.
Situatia prezentă la granita Ruso-Ucrainiană este încordată si riscantă. Ucraina se poate opune Rusiei în cazul unui conflict major, dar nu are nici o sansă de izbândă. Rusia poate învinge, dar riscurile economice si politice sunt mari si imprevizibile. Se pare că în conjunctura actuală Rusia stie ce poate, si într-adevăr încă mai poate, dar nu stie exact ce vrea. Să destabilizeze Ucraina, să o dezmembreze, ori să o reanexeze? Ucraina la rândul ei stie ce vrea; să devină membră a Europei, dar nu poate din cauza Rusiei. Personal, cred că actuala criză va fi depăsită fără consecinte grave pentru că nimeni nu e dispus să-si asume riscul unui mare război. Si totusi, evenimentele pot scăpa de sub control. Tensiunea actuală este deasemenea agravata de provocările Belorusiei la frontiera cu Polonia si de reapropierea politica, economică si militară dintre Rusia si China. În asemenea conditii, un mic conflict local se poate transforma într-o mare catastrofă.
PS: Pentru România conflictul Ruso-Ucrainian are o importantă deosebită pentru că Kievul detine vechile provincii românesti Bucovina de nord, Herta si Bugeacul de la gurile Dunării.
———–——–———-
Prof. Dr. Nicholas DIMA
Geograf si fost analist la Vocea Americii
Tucson, Arizona, USA
|
Nicholas Dima 2/24/2022 |
Contact: |
|
|
