Abracadabra
În țara de unde vin, copiii devin adulți
fară să copilărească căci mamele-i alăptează la sân
atunci, când merg să cosească ori să țese sau să facă văiugă,
când tații joacă arșici sau colindă-n borugă.
În țara de unde vin, câmpia mugește de sete,
pădurile lăiete, cotropite de flăcări, s-au pietrificat
și-au uitat să privescă licărul stelelor plate,
când cerul nu mai poate să-și aprindă verzile policandre.
Fântânile cu ciutură au secat, iar cerbul cu stea în frunte,
mânat de mugetul ciutei nenăscute
și de firul sidefat al Ariadnei,
descoperă poteca-nverzită spre Țara Nibelungilor
ca să-i ducă brâul-Cosânzenei, prințesei Krimhilda
Și numai atunci blestemul s-a sfărâmat,
bărbații redevin bărbați, mamele stau la vatră
și își dezmiardă pruncii ce-nvață să gângurească,
iar fiecare botez e o nuntă, în Țara de unde vin...
Alfabetul sângelui
S-au îndrăgostit în circumstanțe agravante,
Lira le-a exorcizat jurămintele, șoaptele, mângâierile,
Pădurea de odinioară le purta pașii pe malurile Senei,
iar mălura le amintea de Atena.
- Fugi de aici, blestem al sângelui ce fierbe ca vinul,
ce mustește în butoaiele fără cep,
Adu-mi aminte de ce n-a fost odată
și nu mă pisa cu amăgiri,
strecurate hoțește în limfă!
- Ei, Elohim, ai uitat că zeii nu au vise?,
Uitat-ai că iubirile luxuriante
sunt daruri de-ale pământenilor?...
Noi, Bunii, ne perpetuăm prin catrene
și giumbușlucuri de-ale naiadelor cu morfeme.
|
Dorina Măgărin 2/21/2022 |
Contact: |
|
|
