Olimpiada Indragostitilor
Limbajul gloantelor, al srapnelelor, al tirurilor, al rachetelor, proiectilelor, bombelor, si baionetelor, este plin de floricele, si calofilii, si inflorituri, exersate de mici copii, pana la perfectiune, de pe bancile scolii.Pana, hat!...
Am putea spune ca nu a existat, si nu exista conflict, in istoria omenirii, care sa nu inceapa si continue de la cele mai pline de caldura, in inteles, una calda, si doua reci, in caz de greseala de interpretare gramaticala, a matematicilor vreunei limbi, si compuneri libere, sau pe teme date, pornind de la citate sau fapte sau vieti din cele mai pitoresti, in aceasta Academie Universala de Vieti, care este Specia, si Rasa Umana.
Este de un maxim satisfacator inteles de ce azi, ca si ieri, masura aceasta olimpica,
(a celor care concureaza in viata, ca si la scris, si citit, si sarit, si alergat, etc...si ascultat, si repetat, si recitat, si memorat, si sustinut, si primit, si daruit, si studiat, si exersat, cu atata masura, simfonica, chiar, aceste partitituri scolaresti – care niciodata nu s-au sfarsit – pentru nimeni – si nu au ramas – numai pe tras vreo floricica pe tragaci, de incondeiat vreo ramna cuiva pe o foaie de hartie, in piept, de aruncat o minuscula pata de cerneala, sau pix, pe o uniforma curata, de murdarit cu vreo stersatura sau o liniuta trasa neglijent, prestigiul steagului cuiva, de zelos practicant, in omorarea hartiilor altora, in stergerea lor de pe pamant, ca lipsite de orice urma de invatamant –)
tot asta a ramas -
de a trage de pe lucrarea altuia -
si asta –De la catedra cea mai inalta –
De diriginte de poste –
De sef de stat –
Guvern –
De union – de cine stie care fel de mezaliant –
Constituit doar pentru a manca litere, paragrafe intregi –
Si de a falfai note – la defilare –
Despre ce a putut sau au putut sa debiteze – in real – si realitate – fiecare cap –
Astfel – dictat.
Lectiile de dictare si autodictare la acest nivel par sa nu fi depasit nivelul de recunoastere a literelor si cifrelor in campul universal – inamic – aliat – si,
dupa identificare,
sau chiar fara,
tras un tus in plin,
pentru ca decat sa planga catalogul meu, mai bine al lui.
Si decat sa vina acasa elevul ajuns om in adevaratul sens al cuvantului – premiat cu cine stie ce certificat de pierdut timpul pe la mai toate orele, prin scoala, mai bine sa vina elevul celalalt, care aspira la aceeasi glorie.
Nenumarate si maxime sunt rezultatele in viata obtinute prin scris! Si citit! Atatea indragostiri!
Incat te si intrebi ce ar mai putea opri acest asalt continuu spre Olimpismul Absolut, in toate domeniile, al acestei specii de scolari atat de inzestrati, din punct de vedere armat-
Radiere, pixuri, creioane, foi, stilouri, chiar, pentru razboaie pe foaie dedicate, cununite si diplome, si nelipsitele intalniri tot mai izolate, intre veterani, care sa isi ceara iertare cu lacrimi in ochi pentru pagubele suferite prin luptele cumplite pentru cucerirea a noi capodopere, neuitate la niciun mausoleu de catedra.
Ceea ce era mai important, si oral, chiar, aceste mari depozite,de munitii, de mijloace de obtinere a mult ravnitei suprematii, mai ingramadea – si aduna – in Academii – cranii, oase, nervi, muschi, umori, zemuri, energii – in diverse stadii – unele , impaiate, altele, putrezind, altele, pierdute de-a binelea, altele, hranind altele, iesind si mancand tot din Pamant, si Soare, si Univers, in cautarea unei urme de inteles. Si interes. Scolar. Cat mai adanc. Olimpic.
Cu toti caligrafii astia ai indragostitilor pe cap, noi cu ce ne-am ales?
14 februarie 2022
Cu deosebit respect,
Jianu Liviu-Florian
|
