Nicolaie Titulescu in S.U.A. si Canada
În urma Primului Război Mondial, reconfigurarea teritoriilor pe harta Europei va include ideea statelor nationale, a întregirii, pe care o vizau mai de mult românii, sârbii, cehoslovacii, polonezii. Deziderate incluse în principiile wilsoniene. UNIREA este, conform istoricilor, rezultatul aspiratiilor natiunilor si se uită adesea faptul că aceasta nu s-ar fi realizat fără marele război a cărui soartă a fost pecetluită de interventia Statelor Unite si Canadei. Documente de la Biblioteca Congresului SUA atestă periplul lui Nicolae Titulescu în Statele Unite si Canada în vederea unor discutii la nivel înalt privitoare la datoriile pe care le are România fată de Nord America. Iată un subiect cu adevărat absent din paginile istoriografiei noastre. Demnitarul român se adresează în discursuri măgulitoare la adresa efortului de război american: România Mare este Darul Americii.
Din discursul tinut în fata oficialilor americani:
„Da, în afara victoriei, în afara Cartei umanitare care va fi pacea viitoare, în afară de garantiile împotriva reluării posibile a războiului, ceea ce natiunile mici datorează mai ales Americii, se adaugă egalitatea în materie de drept într-o lume nouă si mijloacele materiale capabile să o impună. România este cu adevărat îndreptătită să aprecieze darul care i se face. Să iesi victorioasă dintr-un război zdrobitor, după ce te-ai aflat atât de aproape de pragul catastrofei totale, ce usurare! Să te unesti cu Transilvania, leagănul rasei noastre, sperantă a unei primăveri a gloriei si întelepciunii, ce bucurie! Să vezi alăturându-ni-se Basarabia, cadet al celor două Alsacii ale noastre, în acelasi timp cu sora mai mare, atunci când se credea că va trebui să mai asteptăm, înainte ca ea să-si reia locul în cămin, ce vis! Dar să stii că de acum înainte niciun dusman nu va putea să ameninte o tară izolată, să simtim, noi, parii ale istoriei, bătuti de vânturi, victime prea usoare ale unor vecini prea puternici, având parte, timp de secole, de lovituri si nedreptăti, dar mândri totusi si plini de încredere, să simtim că nicio persoană nu ne va mai putea atinge în viitor, fără ca lumea întreagă să se pună în miscare, fără ca drapelul sacru al Americii să se amestece cu culorile noastre nationale, aceasta, domnilor, depăseste toate visurile noastre, aceasta sfidează exprimarea, aceasta semnifică, pur si simplu, să dai muritorilor o trăire dumnezeiască! Pentru a ne fi făcut să întrevedem cerul albastru deasupra negurii compacte a bătăliilor si pentru a ne fi dat securitate în fericire, pentru a ne fi dat certitudinea de a putea, în fine, realiza misiunea istorică care clocoteste în venele noastre, vă asigurăm că de acum înainte în marea noastră patrie nu va iesi din buzele noastre strigătul Trăiască România fără ca buzele noastre să nu dorească să adauge mecanic cuvintele Trăiască America!“.
Crearea României Mari, acest DAR oferit de SUA, conform lui Titulescu, nu a venit gratuit: există si unele datorii neonorate. Iată ce spune diplomatul româm despre ele, în acelasi context american: „România are către Statele Unite o datorie care la 15 noiembrie 1924 se urcă la circa 45 milioane si jumătate de dolari si anume, circa 36 milioane dolari capital si restul dobânzi întârziate. România recunoaste Statelor Unite pentru sprijinul pe care l-a primit de la ele atât pentru realizarea, cât si pentru consolidarea unitătii ei nationale, a recunoscut întotdeauna această datorie si a trimis încă de mult o misiune pentru stabilirea debitului ei si informarea guvernului american despre situatia economică si financiară română. De la încetarea războiului, prin propriile ei forte, România si-a îmbunătătit pe zi ce trece starea finantelor ei. Alăturatul memoriu dovedeste în detaliu progresele efectuate. Totusi, din cauza marilor ei trebuinte interne, din cauza schimbului ei defavorabil, România nu este încă azi în situatia de a putea face guvernului american oferta de consolidare a datoriei ei, asa cum ar dori. Desi România datoreste pe urma războiului si altor state sume de trei sau patru ori superioare datoriei către Statele Unite (de exemplu circa 23 milioane lire Marii Britanii si circa un miliard franci Frantei) România s-a ferit de orice anticipare a discutiunii chiar a acestor datorii desi atât de ridicate, deoarece tinta ei constantă a fostă să trateze cu o lealitate egală pe toti creditorii ei. România va evita si în viitor, cu privire la datoriile ei pe urma războiului, orice act care ar putea crea Statelor Unite o situatie de inferioritate fată de ceilalti creditori, chiar cu creante mai mari, ai României. În asemenea conditiuni, România crede a fi îndrituită să beneficieze si ea de temporizarea momentană, pe care generozitatea americană si dorinta guvernului american de a vedea realizarea stabilitătii economice a Europei, o acordă de fapt celorlalti debitori ai Statelor Unite, prin lipsa unei cereri imediate de consolidare.“
Impedimentele restituirii datoriilor au motive obiective, parte din ele, sugerează diplomatic Titulescu au fost cauzate de însesi indicatiile Antantei. 1.Distrugerea sondelor de titei la cererea Aliatilor în conditiile invadării teritoriului României în proportie de 2/3. conduce la imposibilitatea de a exporta petrol imediat după semnarea Armistitiului si e un factor important de depreciere a monedei nationale. 2.Confiscarea Tezaurului României, trimis la Moscova „la cererea marilor nostri Aliati“ depăsea suma de 200.000.000 dolari. Guvernul sovietic a decis că va restitui guvernului român valorile depuse la Moscova, dar niciun cent nu a fost restituit până în prezent“. (M-am documentat personal în legătură cu aceste datorii din presa ieseană în care au fost traduse niste articole rusesti. Vladilen Vinogradov si Aleksandr Cerneak publică în revistele moscovite „Forum”, respectiv „Mejdunarodnii jurnal” articolele „Cui să îi restituim datoriile” si „Aurul”. Ziaristii rusi ne spun că România a intrat în război după negocieri „îndelungi si dificile, rezervându-si conditii extrem de avantajoase…” Înfrângerea armatei române a reprezentat o neplăcută surpriză pentru Rusia, „întrucât ea a trebuit să acopere ruptura frontului”. În 1917- revolutia bolsevică. Totusi, „Tratatul de aliantă dintre Rusia si România n-a fost denuntat, de aceea nu-si găsesc justificarea actiunile comenduirii române, care, din dispozitia guvernului a purces la dezarmarea părtii ruse. A fost întreruptă aprovizionarea cu alimente a militarilor rusi…Când soldatii rusi refuzau să predea armele, românii foloseau forta, arestau pe considerente politice…desi în rândul armatei cei cu vederi de stânga erau putini. Curând s-a văzut clar că agresiunea (!) împotriva armatei aliate era preludiul necesar invadării Basarabiei…Din momentul dezmembrării frontului rusesc din România guvernul acestei tări a pus mâna pe o uriasă avutie de război ce deservea armata rusă. După ocuparea tâlhărească a Basarabiei, guvernul României a procedat asisderea si cu depozitele de alimente din regiune…Au rămas pe teritoriul României si Basarabiei, abandonate de armata rusă, depozite militare cu rezerve considerabile de arme, echipament, munitie, alimente”. Rusii au retinut Tezaurul ca garantie a restituirii acestora. Căci fostii aliati nu aveau retineri, „confiscau prin fortă, recurgând la amenintări…Au fost luate 200 de vapoare, remorchere si barje de pe Dunăre, au căzut în mâinile românilor 500 de vapoare cu abur si peste 7000 de vagoane, au dispărut economiile militarilor, păstrate în casele de economii de campanie…În memoriul comisiei de stabilire a pretentiilor RSFSR fată de România, întocmit în aprilie 1922…Rusia si Ukraina urmau să primească un miliard de lei-aur…”
Cât despre aurul românesc, se spune că el a fost transportat împreună cu cel rusesc la Samara si a căzut în mâinile legionarilor cehi, sau ale celor ale soldatilor lui Kolceak. Ori s-a pierdut, ori a fost furat, în Urali, Siberia sau Extremul Orient…România ar datora, asadar, o sumă de două ori mai mare decât valoarea Tezaurului…
DATORII, alte datorii. Titulescu acuză: 3."Emisiile monetare germane în România prin intermediul Băncii Generale". Folosindu-se de această emisie monetară, germanii au exportat din România „bunuri în valoare de circa 420.000.000 dolari“, „fără a primi vreo contravaloare, ceea ce a zdruncinat economia natională, iar consecintele acestei operatiuni vor fi resimtite timp de multi ani de acum înainte“. 4.Prelungirea războiului în 1919, pe frontul de Est împotriva bandelor bolsevice si pe frontul de Vest împotriva regimului comunist Bela Kuhn a costat sia ea mult guvernul României. „România a fost obligată să continue acest război, nu doar în propriul său interes, ci si în interesul păcii în Europa Centrală în virtutea mandatului formal dat de Aliati si Puterile Asociate.“ Aici problema e mai complicată, deoarece prin ocuparea Budapestei, fără ordin de la Antanta, armata română a intrat în posesia unor fabrici de armament, trenuri si vapoare pe care le-au dus în afara arcului carpatic, ca pradă de război, niciodată evaluată sau restituită, după cum ne informează Gh. Brătianu în volumul său referitor la interventia armatei române în Ungaria, 1919 (Ed.Corint). Delegatii americani aflati în Conferinta de Pace de la Paris au protestat împotriva acestui jaf amenintând că se retrag de la tratative dacă România nu se retrage din Ungaria.
Se pare că si în cadrul acestei vizite în SUA Titulescu personal ar fi avut unele discutii neplăcute: „La 3 sedintă urâtă cu Winston. Mi-a spus că aranjamentul italian se potriveste cu datoria noastră ca si pretul cartofilor pe piată cu ea si că psihologia română nu cedează decât la presiune. Printr-o sfortare asupra mea, i-am răspuns demn si ne-am separat necertati.“ Happy End.
|
Lucian Bureriu 2/4/2022 |
Contact: |
|
|
