Prima si ultima îmbrătisare
Amândoi înfricosati de clipele numărate, Iubirea se zbătea ca leul în cuscă în barul plin de fum de tigară Exploziile războiului strângeau inimile în corsetul incertitudinii Urca în vene ametitor uitându-se în ochii ei căprui Vedea o mare ce murmura povesti, tânjea sa le stie Rujul buzelor ei turbulent zvâcnea pe buzele umbrite de pălărioară Timidă, acceptă duelul privirilor Hotărîse să îndrăznească, se lăsă devorată I-a întors privirea, I s-a dăruit din ochi El anticipa atingerea, momentul suprem Dantela fină a rochiei ei îi stârnea valuri fierbinti Aceste buze întemnitate în transeu pâna azi Acum ori niciodată, vor întâlni buzele ei Vor gusta flămânzi din prima abandonare Imprimând parfum în povestea de dragoste înfiripată fulgerător Sângele a hotărât clipa odată cu explozia aeriană Timpul sugruma prezentul Tot ce aveau era acum, cavalcada inimii lor era de nestăpânit Viitorul era suspendat în bătaia gloantelor Războiul scurgea clipele în clepsidra invizibilă Soldatii ce îsi fumau poate ultima tigară tânjeau O primă iubire furată, ca a străinilor din bar Pecetea că au iubit prima dată… El a luat-o de mână, ea s-a abandonat Cerul cu stele s-a aprins când ei s-au îmbrătisat Aripa noptii a lăsat cortina între transee si dragoste, Timpul era suspendat în îmbratisarea destinului. Dedicatie Mihai Eminescu si Veronica Lumină din lumină Lumină din lumină Din dragoste înfloresc fiori în inimă “Veronica”, mă scufund în marea ochilor tăi Sovăiala ta de a-mi întoarce privirea Împleteste misterul în cununa de flori Dansul inimii tale e un tango cu a mea Îmbrătisarea visării Cerseste clipei pe loc să stea. Si muzica doar de ei doi auzită Neterminată se cersea Poveste de iubire, pecete in trăire Secole ai străbătut Mai vie, mai strălucitoare devenind Eminescu, codrii tăi incă ne leagană în iubirea ta O ploaie de vara, o dragoste cu poezii viscerala Am primit testament, niciodata nu te vom uita! Viata si moarte Când alegi să trăiesti Când ai alege să mori Mai frumos esti să rămâi nemuritor Vreau să trăiesc ca pasărea menită să zboare Ea nu-si amână înăltarea Am ales să trăiesc prin copii Vreau să trăiesc printre copaci si flori Să cutreier lanuri de grâu si păduri Să trăiesc prin iubire, îngenunchere Dăruire, bunătate, adevăr Să trăiesc luminând ca un soare Misterioasă ca luna si noaptea Să îmbrătisez ca nufărul si lebăda lacul lor Să mor ca bobul de grâu într-o pâine Să satur o întreagă lume Să mor strivită ca strugurii ce transformă-n vin, Ce împărtăseste lumea-n pace, iubire si credinta Vrea să rămân nemuritoare în inimi vii Prin poezii, prin alinare si iertare Să mor cu fiecare noapte …pentru a renaste a doua zi. Perdeaua timpului
Ne desparte o perdea de timp Unii de altii Eu mănânc cirese vara asta, altcineva se întâlneste cu Dumnezeu Unii dansează Altii îngenunchează în ultima suflare Cortina pleoapelor se lasă Inima si-a cântat toate bătăile Sângele a clocotit cât a cuprins vasele lui Pe oceanul intemperiilor Lăsăm amintiri, dar mai ales dăruirea inimii Niste poze, clisee în care am vrut să zâmbim Trecere fără vâsle dincolo Testamentul iubirii rămâne E clipa judecătii Acum îl vei putea arăta lui Dumnezeu Că ai făcut tot ce inima ta ti-a dictat Rămas bun, ai iubit, ciresele nu vor avea gust amar. Iubesc Iubesc cum dăruieste soarele Apare în fiecare zi, si lăsa ceva cuiva, mângâie, înfloreste, Nu apare pentru el, Se dăruieste cerului si cerul lui Pădurii, pădurea tinde spre el Iubesc cum îsi iubeste pădurea copacii Iubesc cum iubeste apa si nu îsi cunoaste însetatii Nici trandafirii care îi va înflori Cu soarele si pământul laolaltă Iubesc cum iubeste noaptea În taină, în îmbrătisarea universului Cu luna si stelele balul noptii Adăpost îndrăgostitilor, viselor Întâlnirea în mister, în îmbrătisările dragostei fluide Ce naste poezii Iubesc cum îsi iubeste pământul creatia Lanurile, pletele lui blonde pline cu spice Ce vor ajunge hrana gurilor flămânde râzând cu maci Iubesc cum iubeste luna perlele Din adâncurile mărilor ascunse în scoici Ele iau forma si strălucirea lunii fără să se fi cunoscut Iubesc cum îsi iubesc delfinii marea, Iubesc cum îsi iubeste femeia parfumul Când e îndrăgostită si aceste amintiri îi vor pecetlui inima în veci Iubesc cum iubesc genunchii închinarea în altar, întâlnirea în duh când dragostea stie să ierte Iubesc cu sentimentul de contopire al trenului cu sinele lui ducându-si călătorii la întâlnirea destinului Iubesc cu durerea sufletului ce se desparte de trup în spasmele despărtirii de cei dragi Iubesc cum îsi iubeste desertul prima picătură si ultima de ploaie Iubesc cum muzica îsi exacerbează dansatorii Iubesc cum îsi iubeste fluturele florile Lebăda adormirea pe lac între nuferi cu luna îmbrătisată Povestea mea Doar eu îmi stiu povestea trăită pe de rost Iar de am uitat ceva Când voi vedea râzând un copilas Sigur îmi voi aminti ceva sublim. Un bătrân frumos când voi întâlni, Înteleptit de viată si adevăr Povata lui, adâncul îmi va dărui, cu duiosia sa. Un vis de l-am uitat în goana vietii Îmi aminteste pasărea ce-si cânta bucuria primăverii, Clădirea cuibului ei o face fericită Merii înfloriti ne slobod herghelia inimii în căutarea iubirii Soarele aprinde speranta ce se deschide precum aripile albatrosului Muntii îmi reamintesc de putere, tărie, dar mai ales blândete Focul de credintă, nădejde si dragoste, fără de care viata este searbădă... Taina De vrei să stii cum este ridicarea păsării la cer Roagă-te De vrei să trăiesti frumusetea, devenirea spicelor si pâinea Iubeste De vrei să vibrezi în ostoirea setei de adevăr Dăruieste-te ca apa De vrei să cunosti pacea, iartă si iartă-te Vei adăposti o turturea albă în inima survolând nemărginirea iubirii De vrei să întelegi înflorirea trandafirilor Luminează ca un soare De vrei a fi iubit precum ciresele coapte fii blând si întelegător Fii ploaia ce îsi satură pământul în încununarea tainei, a vietii De vrei să întelegi lumina, dragostea, fii îmbrătisare, fii bun.
Carmen Oltean, Toronto
|
Carmen Oltean 2/1/2022 |
Contact: |
|
|