Câteva dintre fabulele volumului "Fabule actualizate... la noua realitate"
Doctorii pădurii
La „Scorbura Centrală Medicală”
S-au angajat bursucul și o veveriță.
Lucrează-n Secția de „Terapie Animală”
În rol de... asistent și doctoriță.
Doi jderi chirurgi cu care ei colaborează,
Din altă secție de mare importanță,
Dau consultații, dar și operează,
În timp ce patru iepuri sunt pe ambulanță.
Echipa clinicii n-ar fi completă
Fără șopârla de la pneumologie
Și-ncă doi urși ce plimb-o izoletă,
Foarte solicitați în plină pandemie.
De când Coronavirus e-n pădure,
Venit direct din China, de la liliac,
Echipa medicală, ce lucrează-n ture,
Trudește zi și noapte să găsească leac.
În acest timp, clinica parteneră de peste hotare,
Din jungla amazoniană, a descoperit
Medicamentul care imediat „te pune pe picioare”,
La doar... trei zile după ce l-ai înghițit.
Iar când situația-n pădure-a devenit severă,
Din jungla amazoniană au venit
Trei specialiști: un leu, un tigru și-o panteră
Și de atunci, treptat, pădurea s-a însănătoșit.
Morala fabulei ar vrea să zică:
Întotdeauna este mai ușor
Să apelezi la munca în echipă
Și-atunci când ai nevoie, să ceri ajutor.
Șoricelul și elefantul
Trăiau odată un șoricel și-un elefant
Având afacere prosperă, un restaurant.
Pe timpul verii era foarte aglomerat,
Căci pentru unii devenise chiar localul preferat:
Mâncare bună, muzică, antren,
Solistă, o marmotă, iar la tobe-un ren.
Cei doi patroni se întreceau frecvent
Să-și etaleze fiecare propriul său talent:
În timp ce elefantul era bucătar vestit,
Micuțul șoarece era în vervă la servit.
Dar într-o zi a apărut un inamic,
Pe cât de agresiv, pe-atât era de mic.
Ca să-nțelegeți... nu a izbucnit nici un război,
Că la-nceput, la asta ne-am gândit și noi,
Un virus invizibil, dar periculos,
Care a-ntors o lume-ntreagă-n timp record pe dos.
În consecință, locurile de socializare
Și implicit, unde era servită și mâncare,
Au trebuit să-nchidă temporar,
Fapt ce i-a afectat pe mulți patroni la buzunar.
Cei doi prieteni, șoricelul și elefantul
Au trebuit să-nchidă momentan restaurantul.
Pe ușă au pus afiș și un sigiliu,
Asta-nsemnând... că fac livrări la domiciliu.
Iar șoricelul între timp a devenit
Un bucătar destul de renumit,
Astfel că rolurile... s-au cam inversat:
Aleargă acum pe bicicletă elefantul la livrat.
Leul și dromaderul
Leul și un dromader
Au ieșit pân’ la frizer,
Uitând că, în pandemie,
Este-nchis la frizerie.
Pe stradă, un polițist,
Care-i vede la stilist,
I-a legitimat urgent.
Leul, din fire atent,
Avea buletin și mască.
Dromaderul... „gură cască”.
S-a scuzat că a uitat,
Din casă când a plecat,
Să-și ia masca, actele...
Având în vedere faptele,
Polițistul a decis să-l amendeze,
Dar s-a gândit apoi, să nu exagereze,
Văzând că dromaderul e din fire lent,
L-a pedepsit doar cu-n avertisment.
Cu toate acestea, înainte de plecare,
Mai cere-o ultimă clarificare:
„Eu înțeleg că leul vrea să-și tundă
Pletele ce-au crescut și coama lungă,
Însă pe tine-un simplu dromader,
Chiar nu-nțeleg ce te aduce la frizer!
Vrei să îți tunzi și pielea de pe tine?
Sau... lămurește-mă, că nu-nțeleg prea bine.”
Văzând că gluma se îngroașă
Și ca să n-o ia pe cocoașă,
Umil, răspunde dromaderul:
„Eu am venit să tund frizerul!”
„Dar chiar să știți că nu glumesc,
Fiindcă doresc să-mi prelungesc
Cu câteva extensii părul meu,
Din ce mai strâng de la frizer... și de la leu.”
Melcul și veverița
Un melc și o veveriță,
Foști colegi de grădiniță,
S-au întâlnit din întâmplare
La interviul de-angajare.
În timp ce veverița a rămas șomeră,
Melcul lucra-ntr-o clinică prosperă.
Era director la „Resurse Animale”,
Iar cu-angajații avea relații cordiale.
Și revăzând-o pe colega lui de grădiniță,
S-a bucurat nespus, și-au amintit de poieniță
Și ce frumoasă a fost copilăria lor.
„Acum, să-mi spui, cu ce-aș putea să-ți fiu de ajutor?”
Sărmana veveriță era foarte bulversată,
Nu se-aștepta să fie în cărare aruncată
După atâția ani de muncă în pădure,
Unde-a lucrat mereu numai în ture.
La fabrică prăjea alune, dar era exploatată,
Lucra peste program și-n fiecare seară „cădea lată”.
De când cu carantina ce s-a instalat,
Numărul de-angajați a fost considerabil micșorat.
N-a mai contat ce pregătire a avut în școală,
Căci s-au axat pe… „distanțare animală”.
Melcul vădit impresionat de veverița întristată,
Privind CV-ul ei zise : „Ești prea calificată!”
Văd că ai studiat la „Scorbura Centrală”,
Specializarea „asistente de pădure și protecție animală”.
Avem nevoie în sistem de angajați ca tine!
Poți să începi de mâine? Ar fi foarte bine!
Auzind melcul, veverița se schimbă la față.
Se vedea clar: i-a revenit pofta de viață.
Era momentul să mai dea uitării perioada de prăjit alune,
Căci pentru ea veneau acum vremuri mai bune.
|
autor: Andreea Ghinea, 1/30/2022 |
Contact: |
|
|
