Spicuiri despre Eternul Eminescu
Pe data de 15 ianuarie pe stiripesurse.ro s-a publicat un articol care prezintă modul cum sărbătoresc Ziua Culturii Naționale reprezentanțele Institutului Cultural Român din întreaga lume. Afişul ICR pentru această zi are în jumătatea dreaptă portretul lui Eminescu. Articolul arată însă că nu toate ICR-urile accentuează sărbătorirea poetului naţional.
Sunt şi alte entități ale comunităților românești care realizează evenimente cu această ocazie. În articolul meu voi vorbi doar de câteva aspecte a două evenimente Eminescu organizate pe continentul Americii de Nord, la care am participat personal (online) anul acesta, conduse din Montreal/Canada și din New York/SUA. Și nu sub formă de „reportaj” – „dare de seamă”, ci doar menționând unele din lucrurile care mi-au atins o coardă sensibilă.
Cu ocazia împlinirii a 172 de ani de la nașterea poetului, pe 15 ianuarie 2022, cenaclul Destine Literare din Montreal (Preşedinte Alexandru Cetățeanu) a organizat evenimentul Eminescu, întotdeauna Eminescu! După prima parte d poetului naţional, a urmat o Comemorare Victor Socaciu, plecat spre eternitate pe 27 decembrie 2021. Cântăreț și compozitor de muzică folk, realizator de emisiuni de televiziune, a fost și politician, membru în Parlamentul României (2008-2012) şi diplomat - Consul General la Montreal (2014-2017). Multe persoane prezente în audiență l-au cunoscut. În partea a treia a evenimentului, au urmat, ca de obicei, discuții libere pe diferite teme, prezentări de lucrări și recitări de poezii.
Un lucru interesant discutat La cenaclul Destine Literare - a fost ideea că ICR-ul din NY ar trebui să poarte numele Eminescu (așa cum nemții au Institutul Goethe, rușii Institutul Pușkin și spaniolii Cervantes).
Pe 16 ianuarie, părintele Theodor Damian de la biserica românească din New York a organizat un Webinar: Al XXIX-lea Simpozion “Mihai Eminescu”, Eminescu şi unitatea spirituală a tuturor românilor, în lumina aniversării a 150 de ani de la Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni – Putna - 1871.
Ambele evenimente au început cu scriitoarea conf. univ. dr. Anca Sîrghie din Sibiu, care a vorbit frumos și instructiv. La cenaclul Destine Literare dna Sîrghie a prezentat aspecte inedite ale colaborării dintre cei doi suverani, unul al poeziei (Eminescu) și celălalt politic (regina Carmen Silva). La evenimentul din New York dna Sîrghie a vorbit despre Eminescu jurnalist, paralel cu ziaristul Nicolae Cristea, eliminat din presă în exact același an 1883 ca și Eminescu, amândoi luptând pentru cauza românilor din Transilvania. Așadar, două destine martirice în istora presei românești.
La cenaclul Destine Literare a vorbit și Sebastian Doreanu, care moderează, împreună cu Simona Sîrghie, cenaclul Mircea Eliade din Denver/Colorado și care îşi are sediul la Biserica Sf. Dimitrie cel Nou. Cele două cenacluri, Destine Literare și Mircea Eliade, sunt înfrățite. Dl Doreanu a ţinut o prezentare interesantă cu titlu incitant, Cu Eminescu în bagaj. Ce mă impresionează mereu la dl Doreanu este cât de documentat este și cum are totdeauna pregătite cărți “la subiect”, din bogata lui bibliotecă românească, pe care le arată audienței. Cineva a menționat cartea scrisă de un nepot al poetului, Gheorghe Eminescu, despre Napoleon. Și Sebastian a mărturisit că acea carte, citită de el când era adolescent, l-a fascinat și a fost motivul care l-a făcut să se îndrepte spre istorie.
Prezentările la ambele evenimente au fost de înaltă ținută academică. S-au recitat poezii eminesciene. La cenaclul Destine cunoscutul actor Sergiu Cioiu a recitat Scrisoarea III-a.
Eu, Ileana, am intervenit scurt la Cenaclul Destine Literare menționând câteva piese de artă pe tema Eminescu făcute de creatori din SUA: Sculptura monumentală Eminescu amplasată pe malul Mării Negre la Mangalia și un “portret” tri-dimensional al poetului, creații ale sculptorului ceramist Patriciu Mateescu. Câteva ilustrații la poezii de Eminescu ale artistului 100% american, Jerry W. McDaniel. Am pomenit acțiunea frumoasă din 2018 a Consulului Britanic în România de a se deplasa la Ipotești pe malul lacului de lângă Casa Memorială a lui Eminescu și a citi, în românește, poezia Lacul. Apoi am pus două video-clipuri cu poezii eminesciene, recitarea poeziei Lacul și Rugăciune - care a fost cântată frumos de scriitoarea Lucia Olaru Nenati. Am vorbit și despre piesa muzicală după poezia Glossă a lui Eminescu, compusă de profesorul (tot american 100%) William Toutant de la California State University, Northridge, interpretată de un bariton american în română. Dl Toutant descoperise cu fascinație poezia Glossă pe Internet, tradusă în engleză de Adrian G. Săhlean. Altă acțiune românească a dl-ui Toutant a fost prezentarea ținută de dânsul în cadrul programului de radio dedicat Operei (pe care îl conducea), difuzat de universitate, despre lucrarea mai puțin cunoscută a lui Nicolae Bretan, inspirată din poemul lui Eminescu - Luceafărul.
Iată deci tentative de a-l face pe poetul nostru național cunoscut și neromânilor.
La Cenaclul Destine Literare, Alexandru Cetățeanu a prezentat pozele a trei sculpturi Eminescu în Canada (acolo există cinci): un bust amplasat la Câmpul Românesc de la Hamilton/Ontario (opera sculptorului Nica Petre), altul la Windsor/Ontario (de Aurel Contraș, adus din România de filantropul Herman Victorov) și un Eminescu, în picioare, din bronz, în piațeta din Montreal numită Place de la Roumanie.
Dl. Cetățeanu și-a exprimat indignarea asupra unei anomalii importante: faptul că monumentul Eminescu din Place de la Roumanie, care fusese conceput spre a fi pus pe un soclu de 2 metri înălțime, oferindu-i poetului “înălțimea” bine meritată, se află încă la nivelul solului. S-au adunat bani pentru construirea soclului. „Omul bun” Victor Socaciu a ținut un concert și s-au strâns 7000 de dolari, din păcate nu suficienți. Ar trebui ca și noi, în SUA, să avem măcar o statuie a lui Eminescu într-un loc vizibil. Se pare că există un bust la ICR New York, dar este în interior.
La cele două evenimente dedicate lui Eminescu cu ocazia Zilei Culturii Naționale despre care am scris, au participat foarte multe personalități. Îmi îndrept atenția aici doar asupra a două dintre ele - scriitoarea Virginia Paraschiv și doctorul Mihai Ganea (soț și soție). Și aceasta pentru mai multe motive: fiindcă i-am întâlnit cu regularitate la toate evenimentele românești de pe Zoom la care am participat eu în ultimul timp și m-a fermecat pasiunea lor pentru cultura românească dar
I-am sunat și am vorbit mult, mângâiată de căldura umană pe care o transmit, și am aflat mai multe detalii despre frumoasele lor acțiuni culturale, începute în urmă cu 12 ani. Au creat o editură, inspirat numită Transilvania, au o biblioteca românească online, unde cărțile se pot răsfoi din scoarță în scoarță, realizează o emisiune numită Inflexiuni spirituale la stația de Radio România Internațional Unirea (Viena, Austria) și o emisiune de televiziune unde prezintă muzică, interviuri, jurnale de călătorie, noutăți. Cei interesați pot găsi detalii făcând o căutare pe Google pentru „Porțile Nordului – Centru de Excelență”.
Ce mi-a încălzit inima este dedicarea lor, profundul lor entuziasm și faptul că tot ceea ce fac este pe propria cheltuială: și-au echipat un „studio” cu două computere, folosind două servere (unul la Baia Mare, altul la Londra) sprijiniți de doi buni prieteni și ei deschiși la voluntariat. Mai scot și o revistă unde publică articole selecționate de ei („Nu fac nimic fără Virginia, căci ea este filologul din familie. Eu sunt chirurg.”, mi-a spus doctorul Mihai Ganea. Dat fiind timpul meu îndelung de parteneriat pentru cauza românească și știind din proprie experiență că nu e vorba de câștig, ba din contra, de cheltuială de bani și timp, căldura și pasiunea pe care o exprimă cuplul în perfect tandem, Virginia Paraschiv și dr Mihai Ganea, mă fac să rezonez întru totul cu dânșii și să le port o adâncă apreciere. Dar de fapt, aprecierea mea se extinde la toți cei implicați în evenimentele Eminescu despre care scriu, căci
atât organizatorii cât și prezentatorii au participat ca voluntari.
În discuția recentă avută pe WhatsApp cu Virginia Paraschiv și Mihai Ganea, aceștia mi-au arătat și o carte interesantă scrisă de soțul Virginiei (plecat la stele) , Florin Paraschiv, filozof iscusit, care a fost ținut „sub covor” de comuniști, având o origine total nesănătoasă - „tatăl în garda regelui”. Cartea se numește Eminescu – Maiorescu. Imperceptibila Junime și în ea autorul prezintă aspecte ale relației lui Eminescu cu Maiorescu în cadrul societății Junimea.
Revenind la Eminescu, la fel ca Alexandru Cetățeanu (vedeți spre sfârșitul Youtube-ului, interviul ce i s-a luat în 2017 de către stația de TV românească din Montreal) și eu mă poziționez împotriva acelora care încearcă să-l defăimeze pe Eminescu, în loc de a-l aprecia la justa lui valoare de reprezentant a tot ce este valoros în cultură și spiritul nostru, al
Ileana Costea
Los Angeles, ianuarie 2022
|
Ileana Costea 1/28/2022 |
Contact: |
|
|
