Subiectiv - Unde ajunge trufia
Aparent nimic nu e nou în lume. Ceea ce par astăzi lucruri ieșite din comun, oricât ar fi ele de necrezut, nu sunt decât repetări ale unor lucruri chiar și mai puțin verosimile care s-au întâmplat nu de mult. Tot ce trebuie este să răsfoiești un pic paginile istoriei ca să vezi: Constituția Statelor Unite a fost în final ratificată de toate cele 13 state între 1787 și 1790, după ce au fost lupte între cei ce favorizau Constituția (Federaliștii) și oponenții ei . Generalul George Washington ales de Congres în unanimitate Președinte, a rostit jurământul la data de 30 aprilie 1789 în Federal Hall din New York. ”Jur cu solemnitate că voi executa cu credință îndatoriile de Președinte al Statelor Unite, stăruind cu energie să preserv, protect și să apăr Contituția Statelor Unite. Așa să mă ajute Dumnezeu!”Vice-Președinte a fost John Adams, iar în cabinet, au fost aleși doi oameni caracterizați cu convingeri puternice și filozofii diferite: Alexandru Hamilton, Ministru de Finanțe și Thomas Jefferson, Secretar de Stat. Hamilton, om ambițios, energetic, profund și intolerant cu cei din opoziție și mediocritate, era Federalist, arhitect al unui sistem economic federal stabil și puternic, și a creat Banca și Monetăria Națională. Spre deosebire de Hamilton, Jefferson era atașat aristocrației New-Yorkeze, a fost crescut la marginea frontierei de vest în zona agricolă, devenit autor al Declarației de Independență, Guvernator al statului Virginia și Ambasadorul Americii în Franța. Milita pentru un guvern restrâns bazat pe voința poporului în care fiecare om să se bucure de libertate, atât fizică cât și cea de gândire și expresie. Călăuzit de aceste principii, el a fondat bazele partidul Republican. În periaoda aceea cine întrunea numărul cel mai mare de delegați devenea Președinte al Statelor Unite, iar cel de locul doi, Vice-președinte, indiferent de partidul la care era afiliat. Astfel, la sfârșitul celui de-al doilea termen ca președinte al lui Geoge Washington, a fost ales președinte John Adams, Federalist, iar Vice-președinte, Thomas Jeferson, Republican. În anul 1801 sunt aleși cu același număr de voturi Thomas Jeferson și Aaron Burr, ambii republicani. Conform Constituției, Congresul a decis alegerea lui Jefferson, Președinte și Aaron Burr, Vice-președinte. Agasat însă de numeroasele atacurile politice și personale ale lui Alexandru Hamilton, ideologul politicii partidului Federalist - astăzi Partidul Democrat - Burr îl provoacă la duel și îl ucide pe Hamilton la data 11 iulie 1804. Opinia publică revoltată de această crimă, nu-l mai dorește pe Burr pentru termenul secund la Casa Albă în anul 1805 și pentru că a intuit situația, aranjează o întâlnire cu ministrul britanic Anthony Merry în Philadelphia, căruia îi propune următoarea schemă: În schimbul alegerii lui ca președinte al teritoriilor din vestul munților Alleghany care includea Ohio, Kentucky, Tennessee și Louisiana, unite într-un singur stat cu asistența navelor și a trupelor britanice, Anglia va căștiga restul teritoriului continental, oprind astfel extinderea teritorială a Statelor Unite în vest.
Concomitent, doi co-conspiratori cu relații în inteligența europeană, Jonathan Dayton, membru al Senatului US din New Jersey și James Wilkinson, Comandant Suprem al armatei americane, au intrat în negocieri secrete cu regatul Spaniei, vânzând pe sume enorme secretele reale sau imaginare ale lui Burr, care plănuia ocuparea Mexicului - pe vremea aceea colonie spaniolă – și transformarea lui într-o țară independentă avăndu-l pe el monarh. Mulți au sprijinit intervenția și s-au găsit investitori care să finanțeze expediția. Din urmă cu aproape un an, Președintele Jefferson a fost informat de mașinațiunile lui Burr, dar nu a decis până la data de 27 noembrie 1806, când conspiratorii erau gata de invazie, să publice o avertizare, luând măsuri de suprimare a oricărei incercări. Conspiratorii s-au risipit și Burr, silit să se ascundă prin pădurile Alabamei gândind să treacă în Mexic, a fost arestat în martie 1807 și acuzat de trădare. Judecata a avut loc în Richmond, Virginia și a durat peste cinci luni. Partizanii lui Jefferson au calificat acțiunea juridică drept o farsă politică. Burr, ucigașul unuia dintre cele mai importante personalități ale federaliștilor, Alexandru Hamilton, a găsit scuze și înțelegere din partea membrilor partidului Federalist, nu pentru că nu l-ar fi urât pe Burr, dar îl urau pe Jefferson mai mult. Ca atare, el și alți capi ai complotului au fost achitați. 200 de ani mai târziu, când colbul timpului a acoperit slovele istoriei, nimeni nu-și mai amintește de această poveste și deci a putut fi repetată cu personaje noi și alte scenarii, dar același deznodământ. Așa s-a întâmplat în toiul campaniei electorale din 2015, când Hillary Clinton a reușit să-și acopere dovezile iregularităților din vremea în care a servit ca Secretară de Stat sub Obama, distrugând documentele din computerul personal și textele transmise prin telefon fără nici o repercusiune. Fără repercusiuni a rămas și faptul că a înlesnit Rusiei să acapareze 20% din stocul de rezervă al uraniului american în schimbul unei semnificative donații făcute Fundației Clinton. În schimb i s-a admis să însceneze o furibundă campanie de calomnii la adresa președintelui republican Donald J. Trump, acuzat pe nedrept de două ori pentru relații dubioase cu Rusia, care nu s-au adeverit. În fapt și de drept, aceste relații dubioase au fost documentate ca aparținând recentului Președinte al SUA, Joe Biden, care a beneficiat de mită din partea oligarhiei din Ucraina, Rusia, României și altor țări între care ploconul cel mai insemnat, în valoare de peste un miliard, a revenit din parte Chinei. Sigur că Biden nu s-a murdărit să primească peșcheșul direct; pentru treaba asta l-a avut pe fiul lui, Hunter, care s-a obligat să împartă cu tatăl cadoul. Dar cum nimeni nu pare interesat să rezolve aceste mistere, cu atât mai puțin ziarele, nici o acțiune nu a fost luată pentru investigarea și scoaterea la lumină a adevărului. Cu părere de rău, omul de rând american va căra în spate și aceste daune.
Rămâne întrebarea: până când?
David Kimel
Toronto
|
David Kimel 1/27/2022 |
Contact: |
|
|
