Ion ( Ioan} Bănuș
În 17 Ianuarie,2022,în Borlovenii-Vechi,Valea Almajului, a închis ochii spre somnul de veci prietenul meu Ion Bănuș.
Provenind dintr-o famile grănicerească fruntașă a Borloveniului,Ion Bănuș a fost o personalitate în satul lui și în toată Valea Almajului.În mai multe feluri el devenise un “semn”.Un semn al continuitățîi almajene, a tradițiilor almajene, a spiritului almajan,al frumuseții Almajului.
A fost un om deosebit.Înalt și chipes,semăna mult cu “taica” lui “moșul Ion” dar avea un plus de sensibilitate.Între altele,moștenire de la mama lui,”mama Maria”, Ion știa bine toate “jocurile” și hora și în plus avea un glas duios,fermecător.
Ion Bănuș întruchipa una dintre cele mai autentice și mai frumoase trăsături românești;el unea smerenia cu demnitatea și modestia cu eleganța.Iubea din tot sufletul,fără emfază și fără declarații “eroice”,Borloveniul și Valea Almajului și la fel “averea”,moștenirea strămoșească.Nu din lăcomie,ci dintr-un sentiment al datoriei față de înaintași.Ion Banus trăia și înțelegea deplin cea mai de seamă făgăduință omenească;făgăduință care leagă generațiile între ele și care face cu putiință viitorul ,”să nu uităm niciodată ceeace datorăm strămoșilor”.În anii 70 absolvise și liceeul în București.(În acei ani,în vremea examenelor școlare,el stătea în casă părinților mei și aveam o bucurie copleșitoare,sentimentul că Borloveniul este în casă la noi,în București).Era abonat la numeroase gazete și periodice,era lu curent cu ce se petrece în țară și în lume și întotdeauna știa ce are importantă și ce nu are.În casa lui adunase o frumoasă biblioteca și acele cărți,spre deosebire de mulți alții,Ion Banus le și citise.Avea respect pentru libertate,pentru vecini,pentru lucrarea lui Dumnezeu.Era milos si generous cu cei nevoiasi.Foarte multi au fost cei care au primit de la el mancare si ajutor iar pe unii nevoiasi,cu cheltuiala lui,i-a inmormantat.Intre cei pe care i-a ajutat am fost si eu, in cel mai greu ceas al existentei mele.Mulțumea cu recunoștință pentru toate ce I s-au dat.Pentru “detul” de răchie,pentru fructele din pom,pentru laptele de la vacă,pentru toate.Îmi aduc aminte că la mesele date la praznicul casei(Sf.Maria Mare),la nigee,la Înviere,când îmi exprimam admirația pentru aroma,mirosul, bucatelor,răspunsul lui era ;”miroasă a iesta”(adică este,se află pe masă).În repetate rânduri a exprimat bucuria de a fi țăran și adevărul că foarte puțini au fost aceia care să aibă milă de țăranul Român.Ion Banus știa un adevăr fundamental:că Țăranii sunt aceia care sunt co-lucartori în planul lui Dumnezeu.Sunt aceia care transformă darurile lui Dumnezeu în cele aduse spre jertfă.Căci acesta este sensul cutremurător al Cuvântului Liturgic,”ale Tale dintru ale Tale,ție îți aducem de toate și pentru toate”Atunci omul întoarce lui Dumnezeu darurile ce i-au fost date.Dar nu în forma lor primară,ci transformate prin lucrul omului.Pe altar nu se pun spice de grâu,ci pâine,nu se pun boabe de struguri,ci vin.Acesta era Ion Banus!
Ion Banus a fost mai mult decât o “persoană”, a fost un drept.Și despre importanța “drepților” răspicat ne spune Cartea Sfânta. .În mod limpede ni se arată importanța și valoarea ‘persoanei” în convorbirea ce o are Dumnezeu cu Avraam la stejarul din Mamvri.Hotărât să distrugă Sodoma,pentru starea ei de pacatosenie,pentru abominatiile ce se petreceau acolo(abominații identice acelora care se petrec în cetățile noastre azi), Domnul se arată gata să o cruțe dacă în cuprinsul ei vor fi fiind “zece drepți”.(Facerea,18;32).În aceasta vedem, cum ziceam,colosala importanță a “persoanei”și mai exact,a “persoanei” care viețuiește “drept’.Căci puterea de contagiune a “binelui” este colosală.Nimic nu poate fi mai mântuitor sau distrugător ca “persoană”, înzestrată cu rațiune și liberă voie.
Convorbirea cu Ion Banus nu era întotdeauna ușoară.El întreba,se îndoia,corecta,dar în final,întotdeauna,venea cu un sfat,cu o vorbă de folos.În aceasta se putea desluși un alt adevăr esențial.
În situații în care cei mai deștepți eșuează,iar cei curajoși caută să afle o soluție,putem vedea cum cineva dă liniștit un sfat drept,sau face ceeace este bine.Atunci putem fi siguri că e vorba de un bărbat care se roagă.Iar, în acest caz,acel barabat era Ion Banus.
Personal de la Ion Banus am învățat să iubesc pe Țărani, să îi socotesc Sfinți și prin asta să iubesc fără condiții Neamul Românesc ,cu tot ce are,bun și rău.
La vârsta bărbatului deplin,80 de ani,Ion Bănuș a plecat în lumea de dincolo,casa noastră veșnică.A plecat spre “Raiul în care ne-a vrut Dumnezeu”,”un Răsărit ce nu se mai termină,Lumină lină din Lumina lină”.
Pentru el urmează să trimitem rugăciunile noastre.Nu știm cum vor ajunge ele și cum vor ajunge. Dar ne vom mangâia pentru faptul că am trimis rugăciunea.Prin această rugăciune “ceva” se schimbă în lume.Este o jertfă împlinită.Căci “înăuntru s-a săvârșit”.
Dumnezeu să îl ierte și odihnească în pace!
Alexandru Nemoianu
Istoric
USA, Michigan
|
Alexandru Nemoianu 1/25/2022 |
Contact: |
|
|
