Zborul e un vis.Frate in Duh
Eram cu soția la mersul obișnuit de seară, când în față mi-a apărut o pungă din plastic rulată de vânt. Am scos telefonul și m-am luat după ea hotărât să văd unde ajunge. Soția s-a supărat că îmi pierd vremea cu punga goală, pe care cine știe de unde vine și cine a avut-o în mână și mă poate infecta de covid. Ați văzut unde a ajuns punga în final?! Eu îi înțeleg îngrijorarea, însă acasă, mânat de vocea creației, am încropit Noaptea celor o sută de regi. Curgea ca apa. Era un nou izvor. Toate sunt mici pârâiașe care, odată, la timpul potrivit se vor aduna într-un fluviu sau vor găsi marea cea mare. Tâlcurile șoptite ale lui Dumnezeu le-am îmbrățișat când, trecând fraudulos granița am acceptat glonțul grănicerului urcându-mă pe cruce lângă Hristos. Părinții mei ieșiti la pensie și abandonați de comuniști s-au pocăit și așa am intrat în mesajul credinței.
Trăim într-o lume construită pe metafora biblică; Dacă unul aruncă în tine cu piatra, tu răspunde-i cu pâine. La școala suntem educați doar în ceea ce privește partea pâinii, iar piatra și-o țin pentru ei. Imaginați-vă, dacă toți am fi educați să mințim, să tragem în piept, să furăm, atunci ei nu ar mai avea nici o șansă. Ne-am întoarce la violența primitivă și cel mai turbat sau înzestrat fizic învinge. Piatra este de multe ori ascunsă după prostie și poartă numele de succes/lăcomie. Așa se fac războaiele, invaziile, cuceririle și astfel se ajunge la exploatare.
Chestiunea cu internetul și vizionările e controlată de Algoritme prin care s-a stabilit (citeam) că doar 50 de milioane aleși sunt vizibili fără piedici, iar restul de 7 miliarde sunt în umbră, ascunși de algoritm. Sigur că, dacă mă filmez la veceu sau având sex cu același, ei mă promovează și sunt eliberat din umbră. Dar asta e o chestiune pe care am descoperit-o încă din copilărie, de pe vremea cineamatorismului. Am crescut în sala de cinema, unde am fost educat de cei mai mari cineaști ai lumii. Filmul rus, francez, japonez și american. În filmul VISUL care a luat premiul 3 pe țară la festivalul cineamatorilor din Timișoara, unde erau în juriu și mai marii critici de film ai României, plus prietenul copilăriei mele, ing. Iulian Topală, unde după proiecție s-a discutat valoarea filmului meu ca posibil câștigător al festivalului, însă tăiat scurt de Călin Căliman, motivând că subiectul abordat ar putea supăra conducerea de la București. Filmul trata tema înarmărilor – adică de ce dai copiilor jucării ca arme, apoi la maturitate să-i închizi dacă se înarmează și finalul filmului propunea să dai și băieților trandafiri asemenea fetelor. Trandafirul era un simbol care îi deranja pe cei de la Moskova, așa că filmul s-a clasat doar pe locul 3. Marele premiu a fost luat de un film care ridica osanale marilor construcții comuniste din orașele țării. Deci, domnule și frate în Duh, Maestre Adrian Botez: nu mă păgubiți deloc. Eu trăiesc azi doar pentru credința mea și pentru bucuria de a-l cunoaște pe Dumnezeu. De atunci am mai luat premii și chiar marele premiu pe țară, însă cu un film pentru Casa Pionerului din Oravița, intitulat PERSEVERENȚA. Deci, după cum vedeți am gustat din podiumul marelui succes, organizat de șarpe.
Naivitatea mea în ale manevrelor masochiste, a forțelor care conduc lumea m-a protejat și m-a ținut în linia de ochire a satanei nu ca un pericol, ci ca posibil revoluționar. Din copilărie am pășit cu prudență și am funcționat până azi pe muchia de cuțit a graniței dintre lumi. Sunt unul dintre pasagerii acestui mare tren care strabate Siberia vieții. Dușmanii, invidioșii, necunoscătorii scuipă pe munca noastră pentru că suntem diferiți. Ei vor o lume artificială, ei vor roșul mai roșu, vântul mai ascuțit, durerea mai adancă, mocirla mai cleioasă. Și munții trec prin fața vieții lor fără ca să-i observe și mor trăind fără să realizeze unde au fost.
Această viață este a noastră. Vorbeam cu George Anca despre moartea lui Artur Silvestri și îi spuneam că văzând atâția suspecți prezenți în jurul lui, pretinzând că sunt poeți nu am putut fi decât bănuitor că i se pregătește sfârșitul. L-au omorat ei pe Ceaușescu, darămite pe Artur. Se întâlneau pe la o Grădină de vară și precis că i-au pus ceva în băutură, spunea George, cum altfel să moară așa subit. Da, uite că s-a dus și el. Sunt speculații.
Eu nu mizez pe o mârțoagă, ci cânt beat de fericire, precum Beduinul legănat pe mantia marelui vers atunci când vă citesc, MAESTRE. Eu construiesc în mine lumi proiectate de visul frăției voastre. Ele sunt vii, așa cum vie a fost FACEREA la cuvântul Domnului „LA TÂLCURILE ARMONIEI, ZENITULUI și NADIRULUI, din STIHURI”, cum spuneți. Nu mai fiți trist! Cum vreți să comenteze un ZOMBI? El doar umblă atras de hoitul societății. Zombii nu iubesc. Nu rezonează ca și noi. Ei nu văd, ci cad repede în capcana așa-ziselor plăceri imediate.
Îmi faceți rău?!! Adrian Botez nu îmi face rău la AUTO-BIOGRAFIE și nici la CV. Satana nu este interesat de CV-ul meu sau al dumitale. Clasa. Dictatura e interesată de CV-URI ca și de diplome, de cioburi strălucitoare, clasamente, de mâncare la minut și nuiele. CORPORATRISTUL care conduce lumea e interesat doar de talent și sclavi ori cititorul de azi e lipsit de puterea imaginației, sunt învățați doar să vadă și să atingă bobul ca în Găinarie. Plus, nu au puterea de sine, nu se cunosc îndeajuns ca să facă un comentariu, de teamă ca nu cumva, urmat de vreun coleg să fie luat în râs. Orgoliile sunt îndopate azi, mai mult ca niciodată, noilor generații.
Văzătorii, cititorii care scuipă pe munca noastră azi, scuipau și în istorie pe Iisus Hristos, pe Van Gogh, Leonardo da Vinci, Galileo Galilei, Giordano Bruno etc. etc. Nu suntem singurii și nici primii luați în râs sau neînțeleși pentru curajul de a gusta din fructul înțelepciuni, de a privi spre înălțimi. Mulți au fost arși pe rug pentru credința lor de-a lungul istoriei. Mă asum. Eu fac doar prototipuri. Vreți zborul? Antrenați-vă!
Fiecare cum își așterne, așa doarme.
Ben Todică
|
Ben Todică 1/20/2022 |
Contact: |
|
|
