Gânduri mărturisite - Adevărul vă va face liberi
„Cel mai greu păcat, veșnic fără iertare, este starea omului împotriva adevărului” spunea Părintele Arsenie Boca” și câtă dreptate avea. E ca și cum ar fi o incompetență între anumite trăiri umane și esența divină a adevărului, e ca și cum adevărul și libertatea nu sunt atât de compatibile pe cât ne-am dori, sau că adevărul a fost pervertit până când nu mai rezonează cu libertatea.
Între concepția lui Platon cum că „Adevărul există și poate fi cunoscut” și cea a lui Protagoras susținând că „Adevărul nu există și nu poate fi cunoscut” aș alege mărturisirea lui Dionisie Areopagitul: „Adevărul există pentru că Dumnezeu este adevăr – dar el nu poate fi cunoscut de către mintea umană decât prin transcenderea oricărui mijloc rațional de a concepe ceva”. De aceea adevărul este ceea ce rămâne atunci când mintea umană nu mai are nici o explicație, de aceea multe descoperiri științifice au apărut mai întâi în vis.
Cred că ideea de libertate individuală nu s-a născut cu liberalismul, care a consacrat-o, ci cu originea creștină a civilizației occidentale. Dumnezeu a creat omul după chipul și asemănarea Sa și pe deasupra i-a dăruit și liberul arbitru. Limitarea libertăților individuale nu este decât o limitare a fundamentului creației, o tendință de limitare a voinței lui Dumnezeu.
Toate ideologiile totalitare au încercat a pune deasupra omului, văzut ca un număr sau mai nou ca un cod de bare, o așa zisă libertate a comunității, a gloatei, a legiunii. „Omul este propriul său destin ... , mântuirea lui vine prin conștiință, și nu prin turmă.”, mărturisea Constantin Noica, condamnat la 25 de ani de muncă silnică de un regim care înlocuise perceptul biblic al adevărului cu adevărul „dictaturii proletariatului”.
Știința și tehnologia determină în bună măsură tipul de societate în care trăim. Înaintea revoluției industriale, lucrarea pământului cu mâinile și cu animalele a creat societatea patriarhală de care vorbeau bunicii noștri, societate în care era mai ușor de integrat adevărul divin, voința lui Dumnezeu, picătura de ploaie sau bobul de grindină, de care era legată existența de toate zilele.
Revoluția industrială a creat fabricile și uzinele, a adunat oamenii în mari aglomerări urbane cu milionare de mașini, avioane, trenuri, vapoare și clădiri impunătoare pline cu calculatoare și aparate electrice de toate felurile. Informația este de asemenea mult mai ușor de manipulat, astfel încât voința lui Dumnezeu este mai greu de perceput.
Fizica actuală este bazată pe ideea de sistem închis, cu legi de conservare și energie finită produsă din materie, ducând la societatea centralizată bazată pe folosirea resurselor naturale, poluare, supraaglomerare, viroze, dependența de materii prime și distribuirea acestora, războaie și forme de sclavagism ori dominație economică sau militară.
Imaginați-vă o altă fizică bazată pe ideea de sistem deschis cu un schimb continuu de energie cu universul, fără concepte ca „materia neagra” sau „energia neagră”, care înlocuiesc înțelegerea limitata a legilor universului. Acest tip de abordare poate conduce la crearea unei societăți lipsite de exploatare, conflicte și aglomerări urbane, energia producându-se unde și cât este necesar, o societate în care o nouă „renaștere” este posibilă.
Astăzi nu facem decât să ignorăm ceea ce nu înțelegem, de exemplu actuala pandemie care pare a fi mai lungă decât cea din secolul trecut, poate și pentru că ne-am apucat să o combatem „cu un ciocan mai mare”. Nu mai bine am înțelege întâi rostul virusurilor în evoluția și selecția naturală, cum și de ce acestea apar periodic, și cum ar fi dacă acestea ar dispare? Cred că suntem mai aproape de necuvântătoare decât de tainele universului.
Așa facem și cu „încălzirea globală”, uitând că în trecutul îndepărtat Antarctica și Groenlanda erau ținuturi verzi pline de păduri tropicale și viețuitoare magnifice. Se pare că în trecut temperatura era cu mult mai mare decât este acum, când ne aflam de fapt la sfârșitul unei mici ere glaciare, topirea ghețarilor începând acum circa 12000 de ani. Nu contrazic ideea că omul contribuie esențial la procesul de încălzire actual, nici efectele distructive ale acestuia pentru generațiile viitoare, ci doar menționez faptul că această variație are și parametri naturali de care nu se ține seama.
Ce putem face până nu este prea târziu, este de a căuta adevărul și a-l împărtăși semenilor noștri chiar dacă „Este mai ușor să păcăliți pe cineva decât să convingeți pe cineva că a fost păcălit”, cum zicea Mark Twain. Asta încerc să fac și eu prin aceste rânduri, convins fiind că „Prea târziu este doar la ultima bătaie a inimii” cum mărturisea Constantin Noica.
Doar căutarea adevărului divin cu păstrarea libertății individuale poate fi considerată o cale viabilă de urmat, orice „adevăr” uman fiind doar o teorie incomplet verificată în spațiu și timp, care implică asumarea consecințelor uneori dezastruoase ale acțiunilor bazate pe acesta. Și astfel „veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi” - Ioan 8-32.
Ioan Cojocariu
Ianuarie 2022, Toronto
|
Ioan Cojocariu 1/13/2022 |
Contact: |
|
|
