Lucia Verman – O viață tumultoasă
Lucia s-a născut pe 17 Martie, 1966, a crescut, a copilărit și a petrecu primii 25 de ani din viață în pitorescul Bacău, orașul lui Bacovia, ce parcă definește firea ei suavă și melancolică.
A fost fata mijlocie a familie și favorita părinților, ea fiind cea trimisă în tabere și în excursii. Dar majoritatea vacanțelor copilărie ei și chiar a adolescenței le-a petrecut la bunicii ei, în Crăcăoani, un sat împrăștiat pe vârfuri de dealuri unde cooperativizarea nu ajunsese niciodată.
Viața petrecută pe aceste locuri a marcat evoluția ei spirituală translatată într-o sensibilitate aparte cu care se raporta la existență, mereu optimistă, dublată de umorul ei sănătos cu care ne-a descrețit noua frunțile până în ultimele clipe ale șederii ei printre noi. De aici venea si dăruirea cu care se apropia de animale și le îngrija, iubirea de natură cu o pasiune pe care o transmitea și celor apropiați, făcându-ne părtași la tot ce simțea ea când respira aerul proaspăt în mijlocul pădurilor de pe dealurile copilărie ei.
De fapt, într-o scrisoare către o prietenă a făcut una dintre cele mai sensibile afirmații: “cred că amândouă respirăm același aer, inexistent pentru foarte mulți, iar trăirile noastre o să rămână necunoscute pentru cei din jurul nostru, care nu știu sau nu vor să accepte că omul e așa cum e el, nu cum vrem noi să fie.” Din această splendidă perspectivă de a trăi și a se situa în lume, Lucia Verman a încercat să transmită pe calea scrisului, aspecte legate de viață, reflexii filozofice, care, în câteva ocazii, și-au găsit locul cuvenit în paginile Revistei “Observatorul”.
Tatăl ei, Eugen, și el plecat din viață cu numai trei luni înaintea Luciei, în Septembrie 2021, a fost un ziarist de prestigiu, redactor al ziarului „Deșteptarea” din Bacău și un reputat scriitor cu cele zece romane ale sale.
O prezentare deosebită a ziaristului, scriitorului și a omului care a fost Eugen Verman a făcut-o reputatul om de litere, Ion Fercu, în articolul Eugen Verman, „Raiul din care nimeni nu-l poate izgoni”, publicat înainte de plecarea lui din viată, dar parca prevestind moartea lui Eugen Verman.
Lucia a terminat Facultatea de Limbi si Literatură din București. Din păcate însă, în Canada, ca pe oriunde de fapt, diplomele universitare de literatură și filozofie ale Luciei nu i-au fost de mare folos.
Lucia a fost o visătoare tot timpul, dat mai ales în anii petrecuți în Bacău, la umbra părinților ocrotitori. Nu știa mare lucru despre viață și, mai ai ales, despre realitățile Canadiene. Când a aterizat aici credea că va ajunge într-un film, cu bărbați și femei gentile, purtând toalete lungi, de seară chiar și la micul dejun, și care aveau discuții îndelungate și foarte aprofundate despre viața în Romania a lui Saul Bellow, autorul ei preferat.
Din fericire s-a trezit repede la realitate și a terminat cursurile de accounting la Seneca College din Toronto . A învățat cu sârguință și dăruire și a impresionat profesorii de acolo care au ajutat-o și imediat după terminare a și găsit de lucru.
Dorința ei mare era să se stabilească bine în Canada, să cumpere o casă și să aibă toată familia în jurul ei. Și, mai ales de Crăciun, să îi aibă pe toți la masă, să facă sarmale și salată boeuf, să vadă copiii că se joacă cu zăpadă și strigă și se bat râzând cu gura până la urechi. Din fericire, a petrecut cu familia ei astfel de Crăciunuri de neuitat.
În 2006 tatăl ei a venit în vizită în Canada și au participat împreună la câteva întâlniri organizate de redacția revistei „Observatorul”.
În 2008 Lucia a renunțat la jobul ei permanent în contabilitate și a deschis propria companie pe care însă a trebuit să o închidă în 2011, când roata timpului a început o altfel de mișcare, timpul nu mai avea răbdare cu ea.
În 2011 a mers în Spania sa aibă grijă de mama soțului care era în spital acolo și care, ulterior, și-a revenit. Au petrecut împreună, apoi, o vacanță de Paște minunată. Dar numai după trei săptămâni a trebuit să se reîntoarcă în Spania, pentru funeraliile mamei soțului ei, de care ea avusese atâta grijă.
După numai doi ani, o altă mare durere s-a abătut asupra familiei, trebuind să meargă în România să aibă grijă de mama ei, bolnavă și ea, internată în spital. Mama ei s-a stins din viață în Februarie 2014.
În 2016, chiar la început de An Nou a făcut o pneumonie care a țintuit-o la pat pentru aproape șase luni.
Apoi a mai avut câteva clipe de răgaz și de fericire, însă nu multe.
Abia după patru ani, în Septembrie 2020, după multă suferință și drumuri la medici și spitale, a fost diagnosticată cu multiple forme de cancer, evoluate la un stadiu foarte avansat iar în Decembrie 2021, organismul ei fragil și obosit de anii îndelungați de luptă cu boala a cedat și s-a stins din viață în data de 8 Decembrie, la ora 6:42 PM.
Dorința ei a fost să fie incinerată iar cenușa să îi fie răspândită în pădurile din jurul case ei din Simcoe County.
Pe 19 Decembrie, într-o Duminică de iarnă, cu cerul senin și plină de soare, la ora 3:33 PM i s-a îndeplinit dorința și cenușa ei a fost răspândită pe apa unui lac din rezervația naturală de lângă casa ei și la rădăcina a trei brazi falnici de pe malul lacului.
Cenușa ei s-a răspândit în vânt și, pe acest pământ, nu a mai rămas nimic din ce a fost Lucia Verman.
Dar ea va trăi permanent în inimile și suflete noaste, cei care am cunoscut-o, prețuit-o și iubit-o când a fost printre noi și o vom simți mereu aproape, prin zefirul dimineților, parfumul trandafirilor, zborul pasărilor, freamătul brazilor.
“Keep in touch”, cum îi plăcea să spună.
Să ai un somn ușor și dulce, iubita noastră.
Dumnezeu să te odihnească în pace!
Ion Ilisie
Nota Observatorul ;
In fiecare an la 15 ianuarie ( ziua de nastere a marelui poet Mihai Eminescu ) grupul de la Observatorul acorda diplome - apreceiri in memoria unor valorosi colaboratori ai Observatorului.
La 15 ianuarie 2022 grupul de la Observatorul va acorda diplome - aprecieri si in memoria Luciei Verman si a lui Eugen Verman.
|
Ion Ilisie 1/7/2022 |
Contact: |
|
|
