Aforisme din volumul în pregătire “Ceasornicarul fără mâini”, ciclul “În tranșeele visului”.
Poezia, floare pe durerosul mormânt al absenței. * Poezia e limba din clopotul sângelui. * O noapte albă, chipul tău înstelat de pistrui. * Inima scutură haina trupului de vechile amintiri. * Sângele, râmă oarbă ce afânează brazda cărnii. * Sufletul iernează sub zăpezile tâmplelor, așteptând veșnica primăvară. * Viața e doar un refugiu sub frunza cerului, un luminiș în adânca pădure a visului, o cufundare în așternuturi de lacrimi. * Imaginația, o pasăre care se ridică din cuibul ochiului interior. * Muzica zboară ca o pasăre, de la cuibul vieții la cuibul visului, cu amintirea iubirii în cioc. * Fiecare secundă e spinul unui trandafir otrăvit. * Ploaia e plânsul dulce al cerului. * Creierul, azil pentru bătrânele amintiri. * Inima, clopot insomniac. * Umbra - pasăre cu aripi de noapte, râvnind la cuibul inimii mele. * Umbra - cenușă de necuvinte. * Umbra - mim fără măruntaie. * Frunzele - păsări ucise înainte de primul lor zbor. * Inima, clopot ce bate vestind războiul cu nimicnicia. * Sângele, vioară așteptând arcușul iubirii. * Visele, haine purtate zi de zi, până când nu mai rămâne o scamă. * Timp, secunde în galop peste valurile amintirilor. * Singurătate, suflet captiv între oglinda cerului și oglinda oceanului interior. * Iarna, fluture alb cu aripile deschise peste lume. * Cuvintele au suflet, au creier, au inimă, au amintiri mai vechi decât amintirile celui care le scrie. * Cuvintele, păsări coborâte dintre aștri, cuibărindu-se în visele noastre. * Sângele, herghelie de cai în galop peste câmpiile visului. * Mâna este aripa pietrei. * Lacrimile curg ca niște femei cu amintirile moarte în brațe. * Iarba își numără firele veștede, cum femeia firele albe. * Sub lespedea amintirilor, își doarme copilăria somnul veșnic. * Sângele e un lup care urlă la lunile din oglindă. * Viața - un gând rătăcind în labirintul uitării. * Poezia - fântână în care ochiul meu interior coboară, umplându-se de lumină. * Poezia - parfum al amintirilor înflorite pe câmpiile viselor. * Poezia îmi picură-n palmă ca o ploaie mult așteptată de vechiul sat al copilăriei. * Poezia - floare de colț pe muntele inimii. * Poezia - muzica îndepărtatelor sfere, coborâtă pe portativul tăcerii. * Poezia - ecou întors ca bunul credincios de la slujbele de duminică. * Poezia - trandafir înflorit pe mormântul tuturor despărțirilor. * Poezia - mare cu valurile despletite peste obrazul singurătății. * Poezia - oază în deșertul absenței. *
|
de Ionuț Caragea 1/4/2022 |
Contact: |
|
|