Crăciun pribeag
-tuturor românilor emigranti-
asa…pierdut de ani prin lumea mare,
eu dorurile-n traistă mi le-adun
si-o iau pe jos – sub steaua mea răsare
si-ajung la noi…în Ziua de Crăciun.
mă duc în Tara mea cu brazi pe frunte,
unde nechează-n butii vinul bun;
la Marea mea cea Neagră si la munte
miroase-a pâine caldă si-a Crăciun.
opresc si la Palat, cu o urare,
ca-n datina din neamul meu străbun,
si rog pe Domni, la sfârc de lumânare,
să fie blânzi cu Tara…de Crăciun.
voi mai ura cu morţii de sub glie
si-am să le spun că veacul e nebun.
o să mă rog ca maica-ROMÂNIE
să nu jelească-n Ziua de Crăciun.
român gonit de mult în lumea mare,
la care porţi amarul să mi-l spun?
poet pribeag sub steaua sus răsare,
mă-ntorc în TARA mea, de Sfânt Crăciun.
SĂ COLINDĂM
colind prin plaiul lumii telepatic.
postasii mei sun cai de fantezii
şi-n pragul vârstei eu aştept apatic
să treacă sănii mari – cu poezii.
cândva, demult...prin zodiile albe
si eu, băiet fiind, am colindat
cu Pluguşorul, Steaua , cu Flori dalbe,
până-ntr-o zi când m-am trezit bărbat.
chiar lerui-lerul vine din colinde.
si Anul-Nou bate la ceas exact
si-n vria vieţii care ne cuprinde
crestinii au cu viata un contract.
ne binecuvântăm unii pe altii,
urăm pe uliti si suntem urati.
miresmele de smirnă ning din spatii
pe case de creştini – adevăraţi.
urăm acasă si prin lumea mare.
postasi de doruri bat la porţi mereu.
români – urati spre Steaua sus răsare;
asa să ne ajute DUMNEZEU!
George Filip –Montreal
|
George Filip 12/18/2021 |
Contact: |
|
|
