La multi ani Timisoara !
„ La 16 decembrie 2021 la Timisoara , la aniversarea revolutiei , in locul unde se spune ca a fost razmerita care a declansat "revolutia" s-au adunat cu greu cativa oameni ... „ citat din presa.
Au trecut atât de multi ani de atunci…
Sunt 32 ani de la acel decembrie sangeros si amagitor, ce a inceput in Timisoara.
In acesti 32 ani multi timisoreni, dezamagiti de noua societate democratica, plina de coruptie si nedreptati, au plecat in lume, alaturandu-se altor mii de romani dornici de ordine, bani si confort.
Astazi, dupa 32 ani, multi au uitat de relele trecutului si de decembrie 1989, si tinand pasul cu progresul, sunt gata sa critice viata capitalista ce s-a dovedit nu un paradis, ci o realitate.
Multi au uitat de cozile la lapte si carne, unii pentru ca nu au trebuit sa stea la coada, fie pentru ca statea altcineva pentru ei, fie ca se “descurcau”.
Multi au uitat de faptul ca pe vremea aceea isi spuneau ca daca vor avea zilnic banane si Coca-Cola nu vor mai dori nimic de la viata.
Multi au uitat ca nimeni nu i-a pus sa plece de acasa, si ca imigrand nu fac nici un favor tarii adoptive, care a prosperat si fara ei.
Multi au avut imaginea simplista ca daca comunismul este o dracie, o masina a nemuncii si a nepotismului, capitalismul este un rai, o societate perfecta.
Au ramas dezamagiti cand au constatat ca acest capitalism nu ii astepta cu bratele deschise, ca e nemilos, ca exista hotie la nivel foarte inalt, ca, pentru a mentine o bunastare si o economie artificala, sunt necesare razboaie si negot cu arme, ca pentru a avea toata lumea mancare cu duiumul, aceasta nu poate fi naturala, ca intotdeauna vor fi state sarace care vor munci pe nimica pentru cele bogate.
Multi au ajuns astfel frustrati, tanjind dupa o plimbare pe Corso, dupa o bere cu prietenii unde ar putea injura guvernul si ar putea sa critice pe toti, ca personajele lui Caragiale.
Ne pare rau pentru toti acestia. Ne pare rau ca si-au imaginat ca raiul e pe pamant.
Ne pare rau daca cred ca americanii sunt mai rai sau mai buni decat altii, ca ungurii sunt mai rai sau mai buni decat altii, ca rusii, o data cu democratia s-au facut mai buni.
Ne pare rau ca Timisoara a fost uitata pentru alte conflicte, pentru Uniunea Europeana, pentru unii dintre politicieni care duc lumea de rapa.
Ne pare rau ca unii romani, scarbiti si disperati, consternati cum conationalii lor parveniti au putut fura ce avea tara, se gandesc ca era mai bine acum 32 ani, fiindca nu a fost bine.
Am fost si eu acolo, in Timisoara, acum 32 ani.
Am petrecut si eu, alaturi de ceilalti entuziasti, cel mai straniu si frumos Craciun trait vreodata: Craciunul Timisoarei.
Am trait acele zile, nu ascuns si baricadat in casa, ci afara, pe strazi.
Am fost sambata, 16 decembrie, acolo, in Piata Maria, cu fetita mea de mana, ea avea atunci doar 9 ani. Era seara si priveam, muti de uimire, cum un grup de vreo 30 de tineri striga “Jos Ceausescu!”
Am fost din nou pe strazi, duminica, de la 7 diminineata, si deja strazile erau pline de oameni.
Lumea umbla intr-o procesiune ireala, cu vadita nedumerire si mirare in ochi, cautand cu infrigurare semne care sa le dovedeasca incredibilul, sa le dea asigurarea ca nu viseaza, ca dupa 45 de ani de mizerie comunista, Timisoara zice NU.
Si am fost in Piata Operei duminica seara, cand se ardeau volumele omagiale din librarii si soldatii, la fel de nedumeriti si infrigurati ca si noi ceilalti, ne-au infipt baionetele intre ochi.
Da, am fost acolo la Catedrala, luni, 18 decembrie, cand au tras in noi. Nu frica a domnit atunci, ci pura perplexitate; era imposibil sa crezi ca trag cu adevarat.
Si in ciuda a ceea ce s-a spus de catre vesnicii filosofi si critici dupa ce totul s-a terminat, gloantele acelea au fost mai mult decat reale, iar mortii ce au cazut atunci mai mult decat adevarati.
Si daca nu m-as fi adapostit, trezit din nedumerirea mea natanga de strigatele sotiei, probabil ca acest articol nu ar mai fi fost scris.
Am fost si marti, si miercuri, si joi, de dimineata pana seara, in Piata Operei, alaturi de altii mii.
Am asistat miercuri, 20 decembrie, la memorabila scena a fuzionarii armatei cu demonstrantii; am chiuit de bucurie, alaturi de altii zeci de mii, joi, 21 decembrie, cand am aflat vestea ca “a inceput si in Bucuresti”.
Iar vineri, 22 decembrie, inghesuit in multimea uriasa ce ocupa tot spatiul dintre Opera si Catedrala, am auzit ca o veste din cer, veste venita de la un geam de sus, dintr-o cladire din dreapta noastra, cum ca Tiranul a fugit.
Asa a strigat atunci o voce de femeie, de sus de la geam, spre multime: A fugit Tiranul!
Era 22 decembrie. Trecuse exact o saptamana.
Doamne! Au fost necesare doar 7 zile sa se darame ceea ce dainuise jumatate de veac si parea ca va dainui vesnic.
Au trecut 32 ani de atunci. Sigur, cine isi mai aminteste?
Cu atat mai mult trebuie sa privim cu bucurie spre Sarbatoarea Craciunului, spre brad, sa ne cantam colindele si sa ne rugam la Dumnezeu.
Craciun Fericit!
Mircea Tamas
Toronto ON
Nota Observator ;
Profesorul inginer Mircea Tamas din Toronto, acum pensionar, este autorul a peste 30 de volume.
Colaborator al revistei si prieten al grupului de la Observatorul din 1996.
Va propunem , daca aveti rabdare, o marturisire - comunicare a profesorului Mircea Tamas la o sezatoare culturala a grupului de la Observatorul despre Istoria Timisoarei.
Timisoara, o istorie !
Pe locul unde s-a dezvoltat Timisoara, se afla in vechime castrul roman Zurobara. In timpul Marilor Migratii, in locul castrului (distrus de atunci) se constituise localitatea Beguey si romanii au pastrat aceasta denumire pentru raul Bega. In Evul Mediu, localitatea a luat numele de Timisoara pentru ca, in vremea aceea, cele doua rauri, Timisul si Begheiul erau asa de amestecate, neavand o albie precisa, incat se confundau.
Nu exista documente despre Timisoara inainte de anul 1000. Se stie ca in secolul XII, in timpul imparatului Manuel Comneanul, bizantinii au invadat tinutul Timisoarei, pustiind locurile si invingand armata regelui ungar. Cea dintai pomenire a orasului Timisoara se face in anul 1203, cand comite de Timis era unul Poth. Apoi, castrul Timisoara este amintit in diploma regelui cruciat Andrei II, din anul 1212. Dupa alungarea tatarilor, Timisoara e intarita de regele Bela IV. %n anul 1278, regele Ladislau Cumanul vine la Timisoara, insotit de episcopul Cenadului. Aici aduna armata impotriva voievodului Litovoi.
Timisoara ajunge la mare inflorire sub dinastia franceza de Anjou, ce preluase tronul Ungariei. Carol Robert de Anjou viziteaza pentru prima data orasul in anul 1307. Din cauza neintelegerilor dintre nobilime si rege, in 1316, Carol Robert muta capitala tarii la Timisoara. Cu mesteri priceputi, italieni, el cladeste un palat regal, luxos si solid intarit. Odata cu regele se muta la Timisoara si o partea a nobilimii de seama, impreuna cu curtea. Prin Timisoara trec, in acele vremuri, episcopi, aristocrati, persoane de seama. Orasul se umple de comercianti, functionari, feudali, vasali. Palatul regal avea caracter de fortificatie si a fost zidit pe locul unde s-a aflat in zilele noastre cazarma banateana.
Venirea curtii la Timisoara a insemnat si incercarea de convertire la catolicism a romanilor ortodocsi. Populatia a continuat insa sa ramana la vechea credinta.
Timisoara ramane capitala regatului Ungariei pana la 1325. Dupa mutarea capitalei la Visegrad si apoi la Buda, regele va mai vizita de doua ori Timisoara. O data la 1330, cand a pornit dezastroasa campanie impotriva voievodului Basarab, iar a doua oara in 1332, de Craciun, acum 672 de ani. Cu ocazia unui alt Craciun, in 1989, Timisoara va redeveni pentru o saptamana capitala, capitala libertatii.
In anul 1389, regele Sigismund si sotia sa Maria se muta la Timisoara pentru doi ani. El va reveni la Timisoara in anii 1409, 1426 si 1428. De aici sunt conduse operatiunile militare impotriva turcilor. De aici porneste spre Nicopole unde regele Sigismund era cat pe aci sa isi piarda viata.
Dar iata ca se inalta in lupta impotriva otomanilor Ioan Corvinul, care ajunge guvernator al Ardealului, ban al Severinului, comite permanent de Timis, iar in anii 1446-1453, guvernator al Ungariei. Din Timisoara pleaca Ioan Corvinul in expeditia cea lunga impotriva turcilor. El reface fortificatiile Timisoarei, si in 1446, cand ajunge guvernatorul Ungariei, isi muta familia de la Cluj la Timisoara. Din Timisoara conduce operatiunile militare impotriva lui Vlad Dracul si apoi impotriva otomanilor in 1448. %n anul 1451, Timisoara ajunge centrul de unde se dirijeaza toate actiunile impotriva turcilor. Ne putem imagina ce efervescenta renascentista a domnit in oras in acele timpuri. Din cauza multelor razboaie, regele Ladislau V, lipsit de bani, amaneteaza in anul 1455 cetatea Timisoarei lui Iancu de Hunedoara.
In anul 1514, Timisoara e asediata de trupele rebele ale secuiului Gheorghe Doja. Dupa 50 de ani turcii sunt la portile Timisoarei, o adediaza, si cetatea se preda otomanilor in iulie 1552. Abia in 1716, generalul Eugen de Savoia va elibera Timisoara de sub stapanirea Portii. Cetatea revine Imperiului Austro-Ungar si fiind la margine de imperiu are norocul de a fi desemnata cobai; aici sunt experimentate toate tehnicile moderne, fie legate de iluminatul public, fie de transportul in comun, ceea ce conduce la dezvoltarea orasului.
Dupa marele razboi, Timisoara se reuneste cu tara. Orasul va ramane pentru multa vreme, inclusiv in cei 45 de ani de comunism, un simbol al europenismului (nu al nationalismului european), sustinut de o mentalitate moderna, vestica si plina de toleranta. %n Timisoara au convietuit sute de ani, impreuna si in buna pace, romani, unguri, sarbi, nemti si evrei, colonisti loreni, austrieci si italieni. O astfel de situatie speciala, a faptului ca se putea trai in pace si amicitie, dar cu privirile tinta spre vest, a deranjat profund guvernul de la Bucuresti pentru care, in vremea comunismului, Timisoara a fost oaia neagra a societatii luminoase multilateral dezvoltate. Si lucrurile s-au schimbat. Evreii au emigrat in Israel, nemtii au plecat cu totii in Germania. Si totusi in Timisoara a continuat sa functioneze pe langa Opera Romana, Teatrul German si Teatrul Maghiar, au continuat sa se tipareasca ziare unguresti si sarbesti. Au continuat sa existe scoli in limba germana, sarba si maghiara. Pentru guvernul de la Bucuresti, Timisoara multi-etnica a devenit reclama tolerantei comuniste, desi s-a incercat prin varii mijloace “dez-banatizarea” ei.
In realitate, Timisoara, cu toate presiunile exterioare, a ramas ceea ce stim, datorita acelei
mentalitati tipic timisorene. Imi aduc aminte de un prieten din Bucuresti care ma invidia deschis ca locuiesc in Timisoara, caci ii avem pe “Sfinti” (mai apoi Phoenix) si tineretul timisorean ajuns pe litoral era cel mai bun exponent al mentalitatii Timisoarei, un amestec de occident, toleranta si revolta.
Si de aceea, Timisoara a fost aleasa ca oras unde sa inceapa Revolta anticomunista.
Dintre toate orasele Romaniei, Timisoara era unicul care, prin mentalitatea ei, promitea ca, odata inceputa, revolta nu se va opri pana cand Bucurestiul va gasi ocazia sa izbucneasca.
Si asa a si fost.
In amintirea acelor zile de neuitat ale Craciunului din 1989, nu putem decat sa strigam: Timisoara, La Multi Ani!
(Datele privind Istoria Timisoarei sunt din cartea regretatului Nicolae Iliesiu).
Mircea Tamas
|
Mircea Tamas 12/17/2021 |
Contact: |
|
|
