Răspuns la ancheta Observatorul - Anul 2021 a fost secvența de timp în care l-am căutat pe Dumnezeu
Invitația revistei Observatorul, prin prietenul Dumitru Puiu Popescu, de a răspunde la întrebarea: Ce a însemnat, pentru fiecare dintre noi, anul 2021 si ce asteptăm de la anul 2022 ?
M-a pus pe gânduri.Când a trecut și anul acesta? Nici nu am avut timp să-l simt.
Cu grija să nu mă îmbolnăvescde Covid, am scris tot timpul la calculator.
La inceputul lui ianuarie am publicat romanul „Ce greu a fost în noaptea asta! Viața poetului Traian Dorz între realitate și poveste” apărut la Editura CASA CĂRȚII DE ȘTIINȚĂ. Cluj-Napoca, 2021.
Au fost zile în care m-am bucurat. A fost bine primit de critică.
Apoi, fără întrerupere, am lucrat la un roman despre Valeriu Gafencu, lucrare ce face parte din seria “Sfinții închisorilor. “ Sper ca în 2022 să vadă lumina tiparului.
Datorită acestei epidemii, pe care o consider un război biologic îndreptat împotriva omenirii, am stat mai mult în biroul meu de lucru, citind și scriind.
Am avut mult timp să meditez asupra apariției vieții pe pământ. În special al omului.
Mulți istorici ai religiilor, până și Mircea Eliade, s-au întrebat dacă este cineva acolo Sus.
Răspunsurile au fost diferite. Majoritatea concluzionând că religia vine din mintea omului, adică tocmai din Celula lui Dumnezeu, pe care îndrăznesc s-o numesc așa.
„Dumnezeu îşi exprimă dorinţele prin prejudecăţi”. Spunea Mircea Eliade.
Dar prejudecăţile le fac oamenii.
Și atunci? Nu ne rămâne, decât, să tragem concluzia că, de-a lungul mileniilor, creierul uman s-a dezvoltat în asemenea măsură încât am căpătat conștiința de sine.
Însă, e necesar să dăm înapoi alte milenii până la „ciorba primordială” a oceanelor.
Atunci, în această “ciorbă “, a luat naștere prima celulă vie care s-a transmis din generație în generație a omului, pe care o purtăm fiecare, ce prin procese chimice, s-a transformat în conștiința de sine.
Omul primitiv, sărac în cunoaștere, a început să își spună întrebări.
Există cineva care l-a creat și a construit universul? Acest prezumtiv “necunoscut”, acest „ceva” l-au denumit Dumnezeu. Omul și-a mai pus întrebarea, după ce ne săvârșim, arzând ca o lumânare, asta să fie totul sau mai urmează și altceva?
Și acel “altceva” cum este, cum va fi?
Tot ce ne înconjoară, în vastul univers a fost creat de o putere de dincolo de noi, pe care uni o numesc Dumnezeu și care continuă să fie interesată de creația sa
Datorită acestui necunoscut a luat naștere religia.
Ceea ce descoperim din ritualurile funerare timpurii în mintea omului de atunci există credința că cel mort se întoarce în lumea de dincolo, cea a spiritelor, lumea paralelă cu a noastră, nevăzută, reversul lumii în care trăim pe pământ.
Era perioada când scrisul nu se inventase.
Era perioada în urmă cu mii de ani înaintea erei noastre, un termen ce încerc să-l explic.
Calendarul pe care îl folosim acum, este calendarul global, el a fost folosit și conceput de creștinism în secolul al VI-lea după Hristos, demonstrând cât de mare a fost influența religiei în istoria omenirii.. Biserica Catolică a fost una din cele mai mari puteri de pe pământ, încât a pus bazele calendarului pe care lumea încă îl folosește.
Nașterea lui Hristos a marcat Anul Unu. Pot să specific, privind unele practici religioase ce datează de circa 130.000 de ani înainte de era creștină și sunt legate de felul în care strămoșii noștri își îngropau morții, că ei erau convinși că moartea nu este decât trecerea într-o lume fericită.
A existat de-a lungul mileniilor, un grup important în istoria religiilor, care au ghicit existența unei lumi de dincolo sau, mai precis, destinația sufletelor plecate.
Cei care au făcut parte din acest grup au povestit că au vizitat lumea de dincolo sau că au fost vizitați de spiritele celor plecați. Aceștia au răspândit mesajul primit. Ei au atras mulți adepți.
Care credeau în cuvântul lor și au început să trăiască potrivit preceptelor propovăduite de aceștia.
ASTFEL A LUAT, ÎNCET, ÎNCET, MARELE SPECTACOL AL SLUJBELOR RELIGIOASE: Prin acești profeți sau înțelepți s-au născut noi și noi religii.
Aceste povești ale profeților, la început a fost transmisă pe cale orală, dar, cu trecerea anilor povestea este așternută pe hârtie. Apoi devine, cum o numim astăzi, Sfânta Scriptură sau scrierea sacră, pe care azi o numim BIBLIA: Cartea Sfântă!
Aceasta a devenit cel mai puternic simbol religios. A fost scrisă de oameni ce îi putem urmării pe parcursul istoriei. Cartea a devenit o imensă punte ce unește clipă cu veșnicia.
Cu eternitatea. Mircea Eliade spune despre această perioadă:
„Dacă nimic nu e real, dacă totul e o creație gratuită și absurdă, ca într-un mare vis, un joc iresponsabil repetându-se la infinit, existența noastră n-ar mai avea nici o semnificație și nici o valoare. Am fi definitiv pierduți”
Istoria religiei este, practic, istoria vieții acestor profeți. Și învățători și a ideilor pe care ei le-au inițiat, dar și a scripturilor (din latina târzie scriptura, din latină, act sau produs al scrisului, din scriptus) care au fost scrise despre ei. Printre primii profeți a fost Moise, fondatorul religiei iudaice.
Însă, niciun profet nu a vorbit despre Celula lui Dumnezeu. Să fi fost prea mult pentru înțelegerea lor?
…Și conștientizând zicerea lui William Shakespeare: “Munca asigură demnitatea omului “, am lucrat la un roman despre orașul natal, Drăgășani, intitulat “Oglinda de apă “, aluzie la mitul lui Narcis.Sper că în anul în care vom intra să-l public.
Cu toate interdicțiile privind adunările publice datorită epidemiei, multe filiale, 39 la număr, ale Ligii Scriitorilor Români, organizație profesională pe care o conduc, au inițiat multe acțiuni culturale, lansări de cărți și reviste, spectacole de muzică și poezie..
Evidențiez filialele conduse de Dan Teodorescu din Iași, cea din Rm.Vâlcea, Timișoara, Arad, Craiova, care editează o interesantă revistă “Constelații diamantine “, redactor șef fiind Doina Drăguț, filiala din Cluj-Napoca, condusă de Iulian Patca, ce editează reviata “Agora literară “ etc.
De când am ajuns la vârsta înțelepților munteni mi-am pus, mereu, întrebarea:Există un Dumnezeu? Sunt ortodox și acesta este pentru mine este o divinitate pe care îl numesc Tatăl nostru.Și…cu toate acestea îmi pun întrebarea dacă există vreo dovadă de netăgăduit a existenței lui Dumnezeu.
Cunosc că cercetările științifice au descoperit o Forță Universală care au denumit-o Energie Universală.Această energie străbate întreg spațiul infinit.Ea nu este monopolul unei singure persoane.Ea este totul în tot și aparține întregului univers, implicit tuturor oamenilor.
Aceasta acționează asupra tuturor oamenilor fie că ne dăm seama sau nu.Eu și ceilalți pământeni nu ne dăm seama ce este această Forță.
Ea este omniprezentă, și o găsim în toate lucrurile și în toate ființele.
Îmi dau seama că este principiul și substanța ce ne îngăduie să trăim, să ne mișcăm, să gândim, să avem propria noastră viață.
Acest Principiu Divin, pe care îl denumesc așa, sălășluiește în interior în lucruri și ființe și impregnează totul, orice formă de viață și orice experiență.
De aceea, am constatat că până și materia are memorie.
Această Energie Divină este veșnică, fără moarte, fără început și pătrunde tot. Acum îmi dau seama că de aceea în Biserică se spune că sufletul dăinuie veșnic.
Aceasta probează existența divinității interioare în fiecare formă.
Această Divinitate în exterior nu o găsim. Poate nu există.
O găsim și o simțim prin folosință în noi prin Celula lui Dumnezeu, cum scriam în două eseuri în primăvara anului 2021.
Iisus a zis: “Înainte chiar de a cere, eu vă răspund, și când vorbiți vă aud. “
Mă gândesc că atunci când rostim cuvântul într-o ordine precisă și logic, ceea ce am exprimat ne aparține, ne revine imediat.
Nu există nici timp și nici spațiu. Se știe cu precizie că prefecțiunea nu a putut fi creată, deoarece ea a existat dintotdeauna și există.Prin urmare, folosid vorbele și frazele potrivite, gândurile potrivite și acțiunile potrivite, orice cuvânt se supune acestei mari influențe vibratorii- la început gândul format în Celula lui Dumnezeu din creierul nostru și apoi cuvântul ce-l exprimă.
În Biblie ne spune: “La început a fost Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul însuși era Dumnezeu. “ Este exact ce scriam eu în eseurile de acum o jumătate de an.
Cuvântul se formează în Celula lui Dumnezeu din creierul uman, și însuși acesta era Dumnezeu.Adică Dumnezeu este în Celula Lui din creierul nostru.În această logică, trebuie să învățăm că tot ce este negativ- gând, sentiment, cuvânt și faptă- le reținem energia în ființa noastră. Cum rostim o vorbă negativă, noi risipim energia pură și perfectă a Celulei lui Dumnezeu. Acasta fiind însăși Dumnezeu. El este în noi.
Iată cum înțelege Iisus această problemă:”Voi sunteți Dumnezeu și fii ai celui Prea Înalt. “Pornind de aici, înțeleg că Dumnezeu nu are forma unei ființe omenești.Dumnezeu este aceea Putere Inteligentă Supremă ce străbate fiecare materie, formă și fiecare atom din univers.
Atunci când vom înțelege această Putere Inteligentă Supremă, omul va ajunge să fie această Putere. Aceasta este Împărăția lui Dumnezeu în care fiecare ne-am născut, iar când vom înțelege acest fenomen, omenirea va face parte din Împărăția lui Dumnezeu.
Aducându-mi aminte de ce spunea Seneca Lucius Annaeus: “Munca este alimentul sufletelor nobile “, încă de pe acum mi-am făcut un plan pentru anul 2022.
Dacă voi fi sănătos, fiindcă în 13 iunie voi împlini 80 de ani, cu ajutorul scriitoarei bibliotecară Liliana Moldovan din Târgu Mureș vom lucra la volumul doi al cărții ““Scriitori despre opera și personalitatea scriitorului Al.Florin Țene “, iar, referitor la Liga Scriitorilor, voi continua să sprijin filialele să editeze cele 19 reviste în care vom publica creațiile literare ale scriitorilor români aflați pe meredianele lumii, fiincă, vorba lui Seneca: “Pe noi ne pot ajuta nu numai cei care sunt, dar si cei care au fost. “
Aflându-ne în preajma Nașterii Domnului Iisus, îmi cer permisiunea să public aici o poezie dedicată acestui eveniment sărbătorit de lumea creștină.
Iisus s-a născut
Se aprinde-n inimă lumina
Coborând în noi de Sus.
Când sevele întăresc tulpina
Se naşte-n suflete Iisus!
Albeste zăpada cântecu-n copaci
Înseninând cerul spre apus,
Când umblă Mosul cu cadouri în saci
Se naste-n suflete Iisus.
Colindătorii croiesc cărări prin lunci
la porţile din sat oprind în apus,
Când din Tainele Porunci
sub o stea s-a născut Iisus!
Se aprind în brazi lumânări
Vestind minunea venită de Sus.
Colindători din patru zări
Ne-anuntă că s-a născut Iisus!
Iar, în pragul Anului Nou doresc revistei Observatorul și sufletului acestei publicații Dumitru Puiu Popescu și familiilor de români de pretutindeni tradiționalul La Mulți ani! Sănătate, alături de speranța că vom scăpa de acest “război” biologic prin care trece omenirea.
|
Al.Florin Țene 12/4/2021 |
Contact: |
|
|
