in memoriam Sina Dănciulescu-Leonte
A mai plecat un simbol al culturii craiovene…
S-a stins din viață, la acest sfârșit de noiembrie, la fel de discret cum și-a și dus întreaga existență, doamna profesoară universitară Sina Dănciulescu-Leonte, îndrumătoarea atâtor generații de studenți și poeta de sensibilitate deosebită, una dintre emblemele vieții culturale a Craiovei. Avea 87 de ani și era suferindă, am aflat, de mai multă vreme. Dar mi-o amintesc, pe la începuturile activității mele la Biblioteca Aman, cu câtă bucurie venea în instituție și cu câtă perseverență studia cărțile, deși, din câte știam, se pensionase din cauza unor boli.
Am considerat potrivit, având la îndemână fișa din antologia pe care am publicat-o în acest an, Scriitori din Sudul Doljului, să extrag câteva date biobibliografice, întru cinstirea memoriei sale.
*
S-a născut la 28 septembrie 1934, în comuna Ciupercenii Vechi, ca fiică a lui Virgil Dănciulescu, inginer silvic și a Elenei (născută Boiangiu), profesoară de menaj.
A început școala primară la Băbeni (1942-1946), apoi a fost elevă la școli elementare din Râmnicu Vâlcea (1946-1947) și Craiova (1947-1948). Cursurile liceale le-a început în zona Vâlcii, la Bistrița (1948-1949) și le-a continuat la Liceul „Elena Doamna” din Craiova, în perioada 1949-1952. Tot la Craiova a urmat, în ultimul an de liceu, și cursurile secției de pian a Școlii Populare de Artă. A devenit studentă la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, în anul 1957. În anul 1985, în timp ce era profesor la Facultatea de Filologie din Craiova, a obținut titlul de Doctor în filologie, cu teza Poetica minulesciană.
După absolvirea facultății și-a început activitatea la catedră, ca profesor de limba și literatura română, în comuna Rojiște, situată pe șoseaua Craiova-Bechet, unde a rămas pentru doi ani. A reușit apoi să vină la Craiova, ca metodistă la Casa Regională a Creației Populare, pentru alți doi ani (1958-1960). S-a ocupat, la această instituție, să îndrume cercurile și cenaclurile literare și partea folcloristică din sistemul așezămintelor culturale. În anul 1960 a obținut post de asistent universitar la Institutul Pedagogic, iar din 1966 a trecut la Facultatea de Filologie a Universității din Craiova, la catedra de istoria literaturii române. Aici a avut, până la pensionarea din 1987, o strălucită carieră universitară.
Ca poetă, a debutat cu un grupaj de versuri, în revista Steaua, în februarie 1957. Grupajul cuprindea poeziile: Floarea de cais, Tablou, Uneori, toamna și Moment de noapte.
Debutul editorial s-a petrecut în anul 1964, cu volumul de ver¬suri Ploaie în aprilie, la Editura pentru Literatură.
A colaborat la mai multe reviste, precum: Steaua, Luceafărul, Scrisul bănățean, Viața Românească, Iașul literar, România literară, Ramuri, Orizont, Scânteia Tineretului, Analele Universității din Craiova și altele.
Semnătura de poetă a fost Sina Dănciulescu, dar unele grupaje de versuri le-a semnat cu numele Eufrosina Leonte sau Sina Dănciulescu-Leonte.
La reluarea seriei noi a revistei „Ramuri” (în august 1964) a făcut parte din colegiul de redacție al publicației și apărea frecvent în paginile acesteia.
A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România - Filiala Craiova. S-a numărat printre scriitorii care au semnat, la 7 decembrie 1978, actul de constituire a Asociației Scriitorilor din Craiova.
Premii: Premiul Asociației Scriitorilor din Craiova (1982); Premiul Opera Omnia – cu ocazia apariției antologiei Zilele una cu alta, 2004; Premiul pentru întreaga activitate, la împlinirea vârstei de 85 de ani - 2019.
Lucrări publicate: Ploaie în aprilie, versuri, București, Editura pentru Literatură, 1964; Horă de mână, versuri, București, Editura de Stat pentru Literatură, 1968; Sub umbrela mea roz, versuri, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1973; Elena Farago și literatura pentru copii, Craiova, 1977; Zilele una cu alta, versuri, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1982; Cum, versuri, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1984; Poetica minulesciană. Interpretări critice, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1986; Zilele una cu alta, versuri (ediție definitivă, cu o postfață de Constantin M. Popa), Craiova, Editura Aius, 2002; Umbra iepurelui, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 2005; Umbra iepurelui (ediția a 2-a revăzută și adăugită), Craiova, Editura Scrisul Românesc, 2007.
A fost prezentă cu versuri și eseuri în numeroase volume colective.
Asupra lucrărilor sale s-au pronunțat elogios prestigioși critici literari, precum Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Veronica Porumbacu, Alexandru Piru, Florea Firan, Marian Popa, Nicolae Pop, Constantin M. Popa, Ion Deaconescu, Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Dumitru Micu, Mircea Tomuș, Mihai Pelin și alții.
Dintre poeziile reținute în antologia despre care vorbeam, reproducem și aici una, publicată în primul său volum de versuri, în anul 1964.
Uneori, toamna
Și vine toamna sfâșiind porumbii
Cu degete de flaut și de corn,
Și curg pe mare cețurile-ntr-una
Ca jilavele fumuri dintr-un horn...
Ce coardă ai plesnit în ceruri albă,
Pierdute, pescărușule haihui ?
Se-aprinde farul singur ca o șoaptă.
Și ne cuprinde dorul nu știu cui…
Rodica Pospai Păvălan
|
Rodica Pospai Păvălan 12/1/2021 |
Contact: |
|
|
