Lumea Culorilor ; Tricolorul, Rosu - Galben - Albastru
Sunt 3 culori dragi nouă, ele făcând parte din tricolorul nostru. Dealungul istoriei, culorile au rămas aceleași, schimbându-se numai poziția sau proporțiile lor. Se știe că încă din vechime aceste trei culori au fost utilizate de români ca simbol al lor și pentru desemnarea lor. Urmaș al vechilor steaguri de luptă din Moldova și Țara Românească, tricolorul a apărut în secolul al XIX-lea și a devenit simbolul identității și unității naționale .Cele trei culori ale drapelului s-au regăsit pe steaguri sau stindarde încă din vremea lui Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul. In diplomele emise de Mihai Viteazul aceste culori se regăsesc pe scuturi și lambrechinii stemelor.
Până la începutul secolului 19 numai la câțiva cărturari precum Grigore Ureche exista conștiința formării unui neam folosind aceste culori pentru a-i identifica pe Români. Ca simbol al națiunii române tricolorul apare la începutul secolului 19 odată cu renașterea națională. Se întâlnesc aceste trei culori în canafurile și picturile de pe drapelul răscoalei lui Tudor Vladimirescu cu semnificațiile : Libertate (albastrul cerului), Dreptate (galbenul ogoarelor), Frăție (roșul sângelui). In 1834 tricolorul a fost adoptat pentru prima dată în Țara Românească când domnitorul reformator Alexandru D. Ghica l-a dorit ca drapel de luptă, un steag cu fața roșie, albastră și galbenă, având stele și pasăre cu cap în mijloc. Ulterior, ordinea a fost schimbată, galbenul apărând în centru.
În 1840, un alt drapel diferit de cel de luptă, a fost adoptat tot de domnitorul Ghica, un tricolor roșu-galben-albastru, în partea de sus fiind roșu, iar în centru se afla un scut alb și o acvilă valahă. Benzile erau dispuse pe orizontală, cu fâșia roșie la partea superioară și cea albastră la partea inferioară. Pe galben, era pictată acvila cruciată, încoronată, ținând în ghiare un buzdugan și o spadă, înconjurată de o cunună ovală din frunze de stejar și laur; în colțuri, erau pictate acvile, devenind simbolul național al tuturor românilor.
In timpul Revoluției de la 1848, tricolorul roșu-galben-albastru a fost adoptat ca simbol al națiunii române. În 22 iunie 1861, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a decretat tricolorul ca drapel oficial al Principatelor Unite, subliniind : Steagul este familia, ogorul fiecăruia, casa în care s-au născut părinții și unde se vor naște copiii voștri. Steagul este, încă, simbolul devotamentului, credinței, ordinei și al disciplinei ce reprezintă oastea Prin Constituția din 1866 s-a stabilit ordinea și dispoziția verticala a culorilor: albastru la hampă, galben la mijloc, iar roșul la margine. După venirea principelui Carol de Hohenzollern și înfăptuirea României Mari în 1918, drapelul țării a rămas în continuare cel tricolor, cu fâșiile dispuse vertical și fără stemă în centru. La instaurarea Republicii Populare Române, tricolorul a ramas dar au fost interzise toate însemnele regatului, având în centru noua Stemă a Republicii. La revoluția din 1989, după căderea comunismului drapelul României a fost strâns la piept de milioane de oameni, iar stema a fost îndepărtată de pe fâșia galbenă.
Actuala formă a drapelului a fost stabilită în 1994 : formă dreptunghiulară, lățimea egală cu 2/3 din lungimea acestuia, dimensiunile fâșiilor culorilor egale, iar culorile sunt albastru cobalt, galben crom și roșu vermion.
Tricolorul nostru este asemănător cu drapelul de stat al Ciadului, dar existența tricolorului vertical rosu-galben-albastru ca drapel al României este anterioară existenței statului Ciad. Tricolorul românesc este înrudit cu cel al Republicii Moldova, însă acesta are o proporție diferită (1:2 în loc de 2:3), albastrul este mai deschis și are stema țării în centru. Deasemeni, drapelul nostru este foarte asemănător cu drapelul civil al Andorrei.
Tricolorul ne însoțește peste tot, mai ales de 1 decembrie când sărbătorim Ziua Națională, si când ne ajută să ne amintim cine suntem.
|
arh. Ion Constantinescu, Toronto 11/30/2021 |
Contact: |
|
|
