Canadianul Mark Ainley marele admirator al lui Dinu Lipatti
In urma cu ceva timp am fost sunata de la Paris de catre prof. Grigore Bargaoanu-biograf al lui Dinu Lipatti sa ma anunte ca voi fi cautata de un canadian Mark Ainley, mare admirator al muzicianului roman pentru ca a aflat ca m-am ocupat dupa 1990 de cativa muzicieni din Romania plecati din tara in perioada comunista ,intre care si Lipatti.
Chiar in saptamana respectiva –era la inceputul lunii mai – m-a sunat de la Vancouver dl.Mark Ainley sa-ma roage sa-l ajut sa afle mai multe detalii despre realizarile mele documentare, referitoare la Lipatti. Pentru ca el ma cunostea,iar eu nu, l-am rugat sa-mi spuna in scris cum de s-a nascut acest interes al sau pentru un roman.Ce i-a determinat admiratia, pasiunea pentru un pianist disparut dintre noi de atatia ani ! [2 dec.1950 ]
Am aflat lucruri uluitoare pe care trebuie sa le cunoasca cat mai multi oameni.
….” Sunt nascut la Montreal – scria dl. Ainley – intr-o familie in care se amesteca estul si vestul, tata fiind englez iar mama de origine maghiara. Ambii profesori. Am trait de mic intr-un mediu favorabil cunoasterii literaturii,stiintei,a muzicii si artelor. Aveam 5 ani cand am intrat in universul creat de muzica. Eram mic dar imi placea sa ascult mai ales simfonii de Brahms si Ceaicovski.
Prima mea “ intalnire “ cu Dinu Lipatti a avut loc cand eram la liceu, aveam aproape 16 ani.Interesul pentru marele pianist se datoreaza unei fericite intamplari. Pasiunea mea pentru muzica ma facea sa caut peste tot lucrari muzicale inregistrate mai demult si existente in colectii, in biblioteci, arhive.. Chiar la scoala unde invatam am gasit intr-o zi o piesa de Franz Schubert “ Impromptu “ cantata de un pianist Dinu Lipatti. Pe eticheta discului scria insa ca ar fi fost in programul ultimului sau concert. Am fost asa de intrigat de aceasta specificare incat am cautat imediat profesorul de muzica sa-l intreb : “ cine era acel pianist ? “
-.. A, mi-a spus , :” A fost pianistul pianistilor ..”
Aceasta a fost intamplarea care m-a determinat sa incep amanuntitele mele cercetari. Am cautat si am ascultat de mai multe ori inregistrarile sale pe care le-am gasit. Cu fiecare piesa interesul meu crestea. Cu cat ascultam cu atat eram de uimit, mai ales de felul in care interpreta unele piese. In mod deosebit felul in care canta Bach. Am fost coplesit de profunzimea si claritatea cu care interpreta muzica ,iar povestea vietii sale m-a impresionat enorm.. Boala de care suferea nu se simte in incredibilul nivel artistic al inregistrarilor sale, chiar daca sunt putine. Am citit cartea omagiala a vaduvei sale Madeleine si am aflat ca el ar fi inregistrat si Sonata Waldstein de Beethoven care ar fi la EMI ,dar nu stie nimeni de la EMI unde ar fi aceasta lucrare.
Impactul puternic pe care-l are muzica interpretata de Lipatti asupra ascultatorilor l-am constatat inca din 1980 cand pentru o perioada am lucrat in sectorul muzicii clasice al unui mare magazin din Montreal Atunci s-a lansat primul CD cu faimosul choral de Bach “ Isuse,pastreaza-mi bucuria” – leit-motivul intregii sale vieti – Fiecare persoana care se afla acolo venea sa intrebe cine canta ? CD –ul s-a vandut in cateva minute si a trebuit sa cerem reeditarea lui .
Un an mai tarziu am asistat la sedintele de masterclass ale marelui pianist Leon Fleischer ..” Pentru mine – spunea dansul – a existat un singur pianist capabil sa ajunga direct la inima muzicii si acesta a fost Dinu Lipatti “… Exclamatiile intregii asistente au fost ca un fel de “ cor omagial “.
Precizia atingerii clapelor,claritatea frazei,transparenta exprimarilor,puritatea tonului , puse in fapt de catre mintea sa profunda, scot la iveala calitatile sale pe care ascultatorii pot sa le inteleaga.
Au trecut 20 de ani de cand ma straduiesc sa gasesc inregistrari ale lui Lipatti care ar putea fi ratacite prin arhive private sau in alte colectii,dar Sonata Waldstein inca n-am gasit-o.
In 1990 am gasit la Baden- Baden inregistrarea celui de-al treilea concert al lui Bela Bartok in discul dedicat pianistilor sec.XX…”
S-ar putea ca dl Ainley sa cunoasca continutul scrisorii trimise de Dinu Lipatti in 1947 fostei sale profesoare Florica Musicescu in legatura cu acest concert, insa as vrea sa-l cunoasteti si Dvs. :…” Am primit invitatie din partea lui Ernest Ansermet – scria D.Lipatti – pentru a prezenta in prima auditie Concertul nr.3 scris de Bela Bartok. Adevarata minune de emotionalitate si o puritate extraordinara. Nu va pot spune cat de mult se apropie sonoritatea sa de cea a muzicii romanesti.
Am descifrat partitura cu emotie si am acceptat propunerea sa cu entuziasm “…
“ In anul urmator,spune dl. Ainley, am cercetat cataloagele arhivei British Library Sound si am descoperit piesa “ La Leggierezza “ de Liszt.
In anul 1993 am ajuns impreuna cu colegul meu german Werner Unger la Berna unde locuieste cunoscutul fan si colectionar al lui Lipatti Dr. Marc Gertsch si am transferat unele din inregistrarile detinute de dansul : Primul Concert de Liszt,Concertino in stil classic, si Dansuri romanesti,ultimele fiind creatii ale lui Lipatti.”..
Toate aceste piese gasite de dl M.Ainley au fost inregistrate in 1995 la firma” Arhiphon” pe 2 CD-uri sub titlul Dinu Lipatti “- Les Inedits”- producatori fiind Mark Ainley si prietenul sau german Werner Unger. Aceste CD –ri au primit Premiul Uniunii criticilor muzicali din Germania.
In anul 2000, EMI a relansat, la propunerea dlui Ainley CD-ul cuprinzand concertele : Bach- Busoni in do minor,Liszt in re bemol si Concertul al 3-lea de Bela Bartok.Acesta a juns unul dintre cele mai dorite de colectionari.
“.. In decursul anilor am avut sansa sa intalnesc oameni care l-au cunoscut sau care l-au cercetat impartasind cu mine aceiasi fascinatie… La Paris l-am cunoscut pe biograful lui Lipatti ,prof. Grigore Bargaoanu, un puternic sustinator al muncii mele punandu-mi la dispozitie toate datele biografice si discografice pe care le avea. Tenorul elvetian Hugues Cuenod [ n.1902] unul dintre prietenii apropiati ai lui Lipatti, m-a invitat la el acasa si chiar daca eu sunt mai tanar decat el, discutiile noastre au fost fascinante. Intamplator l-am intalnit pe pianistul Bela Siki in Japonia si mi-a vorbit cu dragoste de profesorul sau Dinu Lipatti, asa cum au facut-o si Robert Weisz, Charles Reiner,Jacques Chapuis si Louise Antoinette Lombard. Am avut sansa s-o vizitez pe cunoscuta solista de opera Elisabeth Schwarzkoph - sotia directorului de la EMI Walter Legge, care mi-a vorbit despre marea admiratie a sotului ei pentru pianistul roman.
De cateva luni mi s-au alaturat cu entuziasm, sa ma ajute, realizatoarea de filme documentare TV Florica Gheorghescu si Ambasadorul Romaniei la Luxemburg Vlad Alexandrescu
La sfarsitul anului 2008 am gasit o copie a unei inregistrari facute de Lipatti cu violoncelistul Antonio Janigro in 1947 – prima parte din Sonata a 3-a de Beethoven si “ andantele “ din Sonata de Bach. Partea din Sonata a 3-a de Beethoven este singura lucrare a acestui compositor, cantata de Lipatti, pe care am gasit-o pana acum. Le-am transferat in sistemul digital si sper sa mai alatur si altele pentru comemorarea din 2010 cand se vor implini 60 de ani de la moartea sa.
Speranta mea este ca numele lui Dinu Lipatti , minunatele sale calitati de muzician sa fie cunoscute si recunoscute de intreaga lume.”…
Vi l-am prezentat pe, marele admirator al lui Lipatti, canadianul Mark Ainley.
/ Toronto
Forica Gheorghescu
|
Forica Gheorghescu 11/29/2021 |
Contact: |
|
|
