Paul Goma ( 1935 Seliște, Moldova - 2020, Paris )
Poate cel mai cunoscut disident din timpul României comuniste si unul dintre cei mai cunoscuti scriitori postbelici, Paul Goma s-a născut în Basarabia ca al doilea fiu al unei familii de învătători români. Odată cu cedarea Basarabiei fostei U.R.S.S., în urma Pactului Molotov-Ribbentrop, familia Goma s-a refugiat în România.
Paul Goma s-a arătat din tinerete animat de un spirit contestatar, declarînd că persecutarea sau escamotarea unui cetătean rentează pentru putere, numai dacă rămîne necunoscut.
În mai 1952, elev în clasa a zecea a liceului ”Gheorghe Lazăr” din Sibiu, Goma a fost convocat la Securitate si retinut opt zile, după care a fost exmatriculat din toate scolile din tară, deoarece sustinuse în scoală cauza unor persoane anchetate si arestate sub acuzatia de anticomunism.
A reusit totusi să se înscrie la liceul ”Radu Negru” din Făgăras, pe care l-a absolvit în iunie 1953.
În 1954 a sustinut simultan examene de admitere la Universitatea din Bucuresti la filologie română si la Institutul de literatură si critică literară ”Mihai Eminescu”. A reusit la amîndouă, dar a ales Institutul.
A apărut pentru prima dată ”cazul Goma”. După înfrîngerea revolutiei maghiare din 1956 de către trupele sovietice, în luna noiembrie a aceluiasi an, Paul Goma si-a predat în semn de protest carnetul de membru UTM.
A fost arestat în noiembrie 1956, acuzat de ”tentativă de organizare de manifestatie ostilă”.
În martie 1957 a fost condamnat la doi ani de închisoare corectională, pe care i-a executat la închisorile Jilava si Gherla.
Neputîndu-se reînmatricula în anul III la Institutul ”Mihai Eminescu”, în vara anului 1965 a dat din nou examen de admitere la facultatea de filologie a Universitătii din Bucuresti.
În 1971, a fost propus pentru a fi exclus din PCR, din cauza publicării integrale a romanului ”Ostinato” în RFG, la editura Suhrkamp, pe care cenzura i-l ciopîrtise în tară.
În 1977, Goma a reusit să trimită la postul de radio occidental Radio Europa Liberă o scrisoare deschisă în care cerea guvernului României respectarea drepturilor omului in România.
Scrisoarea a fost difuzată de postul de radio. În consecintă, a fost permanent urmărit, apoi arestat si bătut de Securitate. Însă, fiind bine cunoscut în Occident si repertoriat de organizatia neguvernamentală împotriva încălcării drepturilor omului, Amnesty International, Goma nu mai putea fi judecat si condamnat fără a stîrni proteste în străinătate.
La 20 noiembrie 1977, Goma, împreună cu sotia si copilul, au fost decăzuti din cetătenia română si expulzati în Franta. Ajunsi la Paris, au cerut azil politic. Aici Goma si-a continuat lupta împotriva regimului comunist de la Bucuresti si a conducătorului lui, Nicolae Ceausescu.
Paul Goma si familia locuiesc în continuare în Franta. Nu este membru al Uniunii Scriitorilor, din care a fost exclus în 1977 de conducerea de atunci.
Goma este în prezent apatrid. Lupta sa împotriva comunismului a luat cu timpul un aspect din ce în ce mai nationalist si sceptic fată de Occident, Goma începînd prin a refuza în 1980 oferta de a primi cetătenia franceză, primită în acelasi timp de scriitorul ceh Milan Kundera.
A publicat la Editura de Stat pentru Literatură si Artă romanul Ostinato si a debutat la revista Luceafărul cu povestirea Cînd tace toba (1966). În vara anului 1967 a trimis în occident prima variantă, necenzurată, a romanului Ostinato.
Ca scriitor, a debutat, în decembrie 1966, în revista ''Luceafărul'', cu povestirea ''Cum bate toba'', continuând să colaboreze la diferite reviste, precum ''Gazeta literară'', ''Viata românească'', ''Ateneu''. A debutat editorial, în august 1968, cu volumul de proză scurtă ''Camera de alături''.
Romanul următor, ''Ostinato'' — mărturie fictională despre închisorile din România—, refuzat de editurile românesti, a fost publicat în Germania (1971) si în Franta.
Volumul a fost receptat pozitiv, motiv pentru care Eugen Ionescu l-a numit pe Paul Goma ''Soljenitîn al României". Si volumele ulterioare, ''Usa'' (''Die Tur'', 1972), ''Gherla'' (1976), ''Dans le cercle'' (1977), ''Garde inverse'' (''Garda inversă'', 1979), ''Le tremblement des hommes'' (1979), ''Les chiens de mort'' (1981), ''Chassee-croise'' (1983), ''Bonifacia'' (1986), ''Le calidor'' (1987), aveau să fie foarte bine primite.
Exilat la Paris, după ce i s-a retras cetătenia română, Paul Goma si-a publicat majoritatea volumelor, initial, în franceză sau germană. Astfel, ''Le Tremblement... '', cu titlul original în română, ''Culoarea curcubeului '77 — Cutremurul oamenilor'', a fost republicat în iunie 1990, de Editura Humanitas. A continuat cu ''Patimile după Pitesti'' (1990), ''Ura noastră cea de toate zilele'' (1992), ''Sabina'' (1993), ''Roman intim'' (1994), ''Scrisuri. 1972-1998'' (2000), care cuprinde articole, scrisori, pagini inedite de jurnal, comentarii, dialoguri publicate în perioada mentionată în subtitlu.
|
Mitel Popa 11/26/2021 |
Contact: |
|
|
