Ne ducem toți -
Ne ducem toți câte puțin, mereu,
Către-un liman de tihnă și-mpăcare,
Poate curând va trebui și eu
Bulendrele să-mi strâng pentru plecare.
O, dragi mesteceni, gingași și subțiri!
Și tu, pământ! Și voi, câmpii ca marea!
În preajma sorocitei adormiri
Eu unul nu-mi pot stăpâni-ntristarea.
Pe lumea asta am iubit nespus
Tot ce în trupuri sufletul adie.
Spun pace vouă, sălcii ce-n apus
Vă oglindiți în apa purpurie.
Atât de multe gânduri am urzit,
Am scris atâtea cântece visate
Si pe pământul trist sunt fericitNe ducem toți - S
C-am respirat si c-am trăit de toate.
Sunt fericit c-am sărutat femei
Si-am lenevit pe iarba parfumata,
Iar fiarelor, ca unor frați ai mei,
Eu nu le-am zdrobit capul niciodată.
Acolo știu ca nu foșnește-n zări
Cu gâturi lungi de lebădă, secara...
De asta-n preajma tainicei plecări
Eu mă-nfior și-mi simt adânc povara.
Acolo știu ca nu vor mai fi fagi
Nici holdele cu aur viu pe nume...
De asta poate mi-s așa de dragi
Toți oamenii cu care sunt pe lume.
de Serghei Esenin
traducere Gheorghe Lesnea
|
Serghei Esenin 11/22/2021 |
Contact: |
|
|
