Poezii din noua carte " Pași de catifea "
Pași de catifea
Văd pașii tăi cum repezi au trecut
Prin agonia frunzelor de toamnă
S-au tot grăbit..., nu i-a durut...
Că vine-o toamnă și-apoi altă toamnă...
Irepetabili zvelții pași de-atunci
Ai vrea să-i chemi însă nu-i chip
Trecut e timpul..., clipele adânci
S-au șters... ca valul pe nisip...
Căci timpul trece și nu iartă
Ce mult ai da să-l poți opri
Să poți întoarce această soartă
Și bătrânețea să o poți întineri
Și a venit din nou o toamnă...
Să vie încă multe după ea!
Azi numeri frunzele ce te condamnă
Să calci ușor... cu pași de catifea...
O salbă de trăiri e viața!
O salbă de trăiri e viața toată
Le-aduni, le-nșiri așa cum vin
N-apuci să spui măcar o dată
Oprește, Doamne, ăsta-i chin!
Din bune și din rele-s colorate
Ale vieții pământești momente
Te dor în unduiri magnetizate
Lumești, străfunde sentimente
Esența-i să te lupți cu soarta
Să nu te lași de tristeți prădat
Și celui ce-ți deschide poarta
Să-i dăruiești iubire neîncetat
Durerile să ți le dai de-o parte
Lasând să le cuprindă gheața
Și vei descoperi a fericirii arte
Căci: O salbă de trăiri e viața!
Viața ardentă
Am să așez pe-un nor pufos
Scântei din ce a fost frumos
Și-am să implor apoi vântul
Să le poarte departe cântul.
Am trăit în flambante simțiri
Am adunat în suflet nemuriri
Ce-s leagăn și balsam dorului
Și-s stropi de susur izvorului
Viața-mi fumega ca și o pipă
Zburând pe a timpului aripă
Rotocoale ieșeau tot pe rând
Nelăsând să treacă prin gând.
Foc și jar aprins cu-nsuflețire
Așa a fost a sorții mele voire
Că n-am trăit respirând în van
Și am fumat arzând fiecare an.
Balansăm în viață... întruna
Balansăm în viață... întruna
Zorile devin ale nopții șoapte
Vremea bună o șterge furtuna
Verdele se face fructe coapte
Răul, binele îl îndepărtează
Dansând la o frenetică nuntă
Sufletul de bucurii vibrează
Simfonii și doine ne încântă
Azi sărac și mâine-n bogăție
Soarta se schimbă-ntr-o clipită
Dintr-o zi frumoasă se fac mie
Deși tristă azi, mâine-i fericită
Asta-i viața, cu amar și dulce
Zilele cu soare deghizate-n ploi
Balansăm mereu, viața ne seduce
Alergăm prinși de al său șuvoi.
Fețele norocului
Norocu-n viață multe fețe are,
Cu noroc, pe cel drag l-ai găsit
Când deodată apare pe cărare
Spui că norocu-n cale ți-a iesit
Din boală gravă n-ai scăpare
De o tristețe mare ești cuprins
Dar se-ntâmplă să apară soare
Miracolul vieții te-a surprins!
Ai mii de probleme fără capăt
Te zbați, soluții nu vezi deloc
Și din senin, al vieții cumpăt
Îți scoate-n față al său noroc!
Doar Dumnezeu le știe toate
El îți dă norocul cu-adevărat
Că-n Slava Sa, El orice poate
Dacă te rogi cu sufletul curat.
Gloanțe oarbe și romanțe
Lângă lampa ce arde mocnit
Mi-am numărat umbrele mele
Și-am socotit pân m-am poticnit
Gard de neputințe sta-n ele...
Nu-mi mai știu aduna fericirea
De parcă-i risipită-n așternut
Ironic, vestitu-și-a sosirea
Însă-ntr-o ceață a dispărut...
Văd zeie ce dansează-n foc
Să-mpartă tristele speranțe
Destinul vieții-i doar un joc
De gloanțe oarbe și romanțe.
Demnitate moștenită
Oricât de grea îți pare clipa
Și oricât de mult te chinuiești
Nu-i frânge demnității-aripa
C-orice supărare depășești!
C-un scurt și elegant surâs
Să-i refuzi clipei răzbunarea
Fii demn că nu-i decât un fâs
Și-n somn afla-vei alinarea!
Și-oricâte lovituri ai căpăta
Niciuna nu ți-a fost menită
Ai să oftezi însă nu șchiopăta
C-ai demnitatea moștenită!
Suntem mai săraci
Suntem mai săraci cu o clipă
Acel nimic care trece banal
Nu știi, nu o simți... o risipă
Neprețuită și-aruncată la canal
N-o vezi, nu te doare, nu-ți pasă
Izvorul clipelor îți pare infinit
Să-mprăștii clipe, inima te lasă
Tot pierzi, cheltuind necontenit
Și dăm clipe scumpe pe nimic
Ne agățăm întârziat de canoane
Bieți muritori îngroziți care zic
Cuvinte din vocale și consoane
Cu fiecare clipă care trece...
Oamenii-s mai săraci puțin
Și-odată sărăciții o să plece
În lumea unde clipele se țin.
Îmbracă-mă în puf de stele
Pășind prin noaptea de mătase
Cu pași ușori... și-n mersul lin
Pe trupurile ce marea sărutase
Stropi dansează curgator și fin
Străpuns e întunericul de raze
Ce parcă dogoresc în ochii tăi
Să botezăm a dragostei oaze
Sfințind-o cu ale iubirii văpăi
Din pulberea șoptirilor gingașe
Ne încropim un culcuș de amor
Și-n gesturile noastre pătimașe
Căutăm să aflăm leacuri de dor
Și-n oglindirea lunii de argint
Străluciri se unduiesc rebele
Sărută-mă la pieptu-ți în alint
Și îmbracă-mă în puf de stele!
START la-ntinerire
Azi vreau să pun stop la-mbătrânire
Și valsul tinereții-l dezmorțesc
Cu lauri voi primi din adormire
Sărutu-ntineririi ce-l doresc
Las hainele cernite de-ofilire
Să-și piardă ruginiul dobândit
Și vieții elixir îi dau de știre
Că azi am dat START la întinerit
Verdeața amintirilor să se-ofilească
Și să-mi anime anii ce-or veni
Doar dragostea curată sufletească
Ce-n vorbe de iubire va-nflori.
De azi am pus STOP la-mbătrânire
Și am dat START la-ntinerire!
Onor conștiinței
În viață strângi bune și rele
Le împarți, le scazi, le înmulțești
Te zbați prin ploi și clipe grele
Și-apoi te întrebi unde greșești
Oricât ai vrea ca să faci bine
Tot mereu parcă îți ies pe dos
Printre petale și rubine
Răsare neghina, zgomotos!
Visează și trăiește cu ființa
Că lumea nu o poți tu împăca
Serbează, onorează-ți conștiința
Căci în final rămâi tu și cu ea!
|
autor Mihaela CD 11/20/2021 |
Contact: |
|
|
