Hai să fugim în lume
Hai să fugim în lume, ne piardă urma timpul, Să rătăcim prin vise mereu îmbrățișați, În cele largi cerescuri, iubirii să fim dați De-apururea veciei, ca să-nsfințim pământul.
Ne uite toți de nume, de chip, de-nfățișare, Ne uite că mai fost-am vre-odată pe pământ, Doar numai veșnicia ne țină-n a ei gând Că fost-am robii clipei, cea veșnic ‘nălțătoare.
Și-n cele nesfârșituri cuibar de dor ne-om face Să ardem în iubire veciile la rând, O candelă aprinsă ne fie al nost’ gând, Iubirii ce s-o toarcem în liniște și-n pace.
Hai dară, Vino, vino! Nu cere bob zăbavă, Nu spune că de-acuma ți-e timpul întomnat, C-ai fire albe-n păru-ți, că mergi împiedicat, Că inima de-acuma-i bătrână și bolnavă,
Că nu mai ești codana din vremea de demult, Că viața cu-ale sale de-acum te-a stâmpărat, Că-i minicinoasă vorba, că-un dulce sărutat Te-nfiorează iară ca-n vremea din trecut. ** Închide numai ochii și cheamă-ncet, cuminte, Clipita tinereții uitată-n al tău gând, Trezește-o iar la viață, și-atuncea, lărimând, Cu-a mea împreunată, vom fi, îmi ține minte, Copii fugari o clipă, în vremi de dinainte.
15.11.2021
|