Teama de vaccin: O lectie istorica care se repeta
Lupta împotriva COVID 19 a generat provocări globale majore iar conflictul deschis dintre cei pro vaccin și cei împotriva lui s-a radicalizat. Au existat și alte campanii de vaccinare în istorie și reacțiile publice au fost conflictuale adesea, chiar de la primul vaccin oficial.
Un scurt rezumat al vaccinării arată că istoria are prostul obicei de a se repeta fără ca lecția sa fie pe deplin invatata. Variola a fost timp de secole o boală cumplită fără leac. În 1796, un medic englez, Edward Jenner, a venit cu ideea de a inocula o formă ușoară de variolă, Varicela vaccina, unui copil pentru a stimula răspunsul imun, și astfel s-a născut "vaccinarea" ca procedeu medical modern. Cand insa vaccinul împotriva variolei a devenit obligatoriu pentru copii în 1853 în Anglia, această primă vaccinare obligatorie a stârnit o puternică opoziție criticii invocand "pericolul" de a injecta produse de origine animală, "motive religioase" sau "încălcarea libertăților individuale". Refrenul pare cunoscut așadar. Mai mult, o "clauză de conștiință" specială a fost introdusă în legislația britanică încă din 1898 pentru a permite persoanelor recalcitrante să se sustragă de la vaccinare.
Cand Pasteur a descoperit vaccinul împotriva rabiei în 1909, a fost și el acuzat ca produce rabia de laborator în căutare de profit financiar. Secolul XX a adus o explozie a campaniilor de vaccinare pe fondul descoperirilor medicale care au creat vaccinuri împotriva TBC, difterie, tetanos sau a tusei convulsive. Cand sărurile de aluminiu au fost introdus în producerea multor vaccinuri după 1920, opoziția la vaccin a crescut și mai mult datorită suspiciunii ca acestea ar genera alte anomalii, cum ar fi fost sindromul Guillain-Barre, o afectiune rara a sistemului nervos.
Desigur, în ciuda protestelor anti vaccin, campaniile de vaccinare au continuat în lume. Un punct apocaliptic atins de opozanții vaccinărilor a fost generat în 1998 de un articol medical publicat de The Lancet, raport care făcea o asociere între vaccinul împotriva rujeolei și autism.
Studiul care pretindea ca vaccinul produce autism s-a dovedit a fi un fals al autorului Andrew Wakefield.
Însă, nici dezmințirea oficială a revistei, nici lucrările ulterioare care au demonstrat absența acestei asocieri nu au reușit să liniștească temerile și acest studiu este încă citat în mod regulat de cei care se opun vaccinurilor.
Iată cum precedentul opoziției la vaccinarea împotriva COVID a divizat lumea în care trăim și țări care au acces la vaccin, România fiind un exemplu în acest sens, au o rata de vaccinare mediocra si o rata de mortalitate imensa.
Eșecul campaniilor de vaccinare se explică adesea prin neîncrederea populațiilor rurale și credința în teoriile conspirației.
În acest context convulsiv, până în noiembrie 2021 conform OMS, s-au înregistrat 253 milioane de cazuri la nivel mondial și 5.1 milioane de morți.
O statistica a groazei care nu pare sa înceteze prea curand. Unele estimări medicale prevăd anul 2023 ca cel în care rata cazurilor va scădea semnificativ pana la punctul care poate elimina măsurile majore și campaniile de vaccinare.
Sigur, datele medicale curente au avantajul de a indica în mod clar faptul ca vaccinarea este singura în masura sa limiteze dezastrul.
Statisticile sunt relevante chiar dacă vor fi în continuare ignorate de opozanti din varii motive: teama de efecte secundare, refuzul de regularizare guvernamentala, variate teorii ale conspirației. Prin urmare, prdictiile la nivel global privind efectele COVID 19 sunt discutabile.
Our World In Data a arătat recent ca doar 52.5% din populația globală ca fiind vaccinata, cu proportie mare în țările dezvoltate.
Disparitea care există la nivel global pune sub semnul întrebării șansele unei refaceri globale în 2023. Continentul african are o rata de vaccinare de 9.2%, în timp ce Europa iar US/Canada trec de 65% (77% Canada). Viitorul pare sumbru?
Refacerea este certă. Timpul de refacere însă nu poate fi estimat.
Luiza Mureseanu, Toronto
|
Luiza Mureseanu 11/15/2021 |
Contact: |
|
|
