„Dacã voi nu mã vreþi, eu vã vreau!”
Istoria și literatura sunt surori. Fiecare s-a preocupat și se ocupã de viața, destinele noastre, dar o redã în alt mod. Se poate spune cã literatura vine în completarea istoriei, și amândouã prezintã interes, adevãr și frumusețe. Am sã încep cu o poveste româneascã, și am sã termin cu una actualã – americanã.
Voivodatul Moldovei a fost un stat care a rezistat peste cinci veacuri și a avut un domnitor, pe nume Alexandru Lãpușneanu, care a fost de douã ori domn al Moldovei. Conform istoricilor, prima datã, acesta a fost domnul Moldovei în perioada 1552 - 1561. Apoi a revenit pe tron cu ajutorul turcilor în martie 1563. Și-a încheiat domnia în 1568. În vremea domniei sale a mutat capitala de tron de la Suceava la Iași, în 1564, dorind apropierea de hotarele Turciei și, a-i face pe plac sultanului turc Soliman Magnificul și aliațiilor sãi. În anul 1563 Moldova era condusã de Ștefan Tomșa, cel care ar fi trimis mai mulți boieri sã-i spunã lui Lãpușneanu cã țara nu-l vrea înapoi. „De nu mã vor, eu îi voiu pre ei ºi de nu mã iubescu, eu îi iubescu pre dînºii ºi tot voi merge, ori cu voie, ori fãrã voie”, le-ar fi rãspuns Lãpușneanu contestatarilor. S-a rãzbunat într-un mod brutal, pe boierii care l-au trãdat. Imediat dupã ce a fost instalat domn, acesta i-a adunat pe cei 47 de boieri într-o încãpere, i-a pus la masã și i-a ospãtat. Într-un moment bine ales, mercenarii domnitorului i-au înjunghiat și decapitat pe toți cei 47 de boieri. A fost, spune istoria, un adevãrat mãcel la Curtea Regalã. În vremurile noastre sunt alte metode de „înjunghiere și decapitare”, mult mai rafinate...
400 de ani mai târziu, Costache Negruzzi, om politic și scriitor în perioada pașoptistã, a atribuit în capodopera sa literarã celebrele cuvinte „Dacã voi nu mã vreþi, eu vã vreau”.
Se întâmplã iatã și în zilele noastre, în țara care a fost și poate va mai fi „First”. Mulți americani nu se mai simt ca acasã în propria țarã. Moralitatea a fost degradatã pe mãsurã ce stânga a preluat fiecare dintre instituțiile puternice din țarã și împinge în mod activ oamenii sã ducã o viațã egoistã și mult prea liberã. Tinerii parcã și-au pierdut busola, sau predat sexului, drogurilor și violenței. Pentru a corecta viața, a reveni la idealurile frumoase, trebuie dusã o luptã intensã. Altfel națiunea nu va mai fi ceea ce a fost.
John Adams (1735-1826), primul și al doilea președinte al Statelor Unite, avocat, diplomat, politician și unul din fondatorii țãrii, spunea: „Constituția noastrã a fost fãcutã doar pentru un popor moral și religios”.
Așa am gãsit America în momentul venirii mele pe pãmântul ei. America era puternicã, prosperã și a creat multã invidie. Am fost aici la evenimentul din 11 septembrie 2001. Am scris imediat un poem intitulat „Marțea neagrã”, pe care îl terminam cu urmãtoarele cuvinte: „Legile urii au învins pentru o clipã./ Sufletele ucigașilor împreunã cu cele ale victimelor/ se-nalțã spre cer pentru judecatã./ „Cu ce-am greșit? întreabã sufletele curate,/ noi am muncit, am clãdit, am iubit... / Dar voi?”
De ce a fost lovitã atât grav și de neașteptat? „America a fost lovitã pentru CE ESTE – mod și stil de viațã, valori, democrație, separație între bisericã și stat, capitalism etc.” scrie un sociolog și geopolitician român, profesor universitar la Catedra de Sociologie a Universitãții din București. Iar cei ce au lovit-o, de fapt nu știau bine ce este America. Evenimentul „nu a fost generat de „prea multã Americã” în lume, ci de „prea puținã”. America a vrut sã câștige rãzboiul și sã instaureze pacea în Afganistan, „a vrut sã transforme aceastã coaliție de triburi veșnic luptãtoare pentru independențã într-un stat democratic și cu economie de piațã. Adicã de a face Afganistanul „ca noi”. Și asta prin puterea exemplului”. O astfel de intenție, un astfel de model a fost refuzat, deși o parte a populației de acolo și l-ar fi dorit.
Acum, țara fiind divizatã, mulți americani își pierd credința în America. Este necesar ca toți sã doreascã o aceeași Americã, sã cedeze orgoliilor și intențiilor strãine de tradiția sa. America nu a avut și nu are dușmani care sã o poatã înfrânge, dușmanii Americii sunt în primul rând în ea, sunt cei care vor sã-i dãrâme tradiția și obiceiurile. Va fi permisã oare distrugerea țãrii, acțiune care a și început? Chiar legile fãcute susțin „Domnitorul ales”. Nu poți sã-l dai jos de pe tron, și gata! El stã pe scaun și luptã pentru șederea sa. Mai adoarme din când în când pe la întruniri, mai uitã ce a spus sau ce are de spus, mai minte, mai viclenește, dar „domnește”, este pus pe treabã, nu glumã! Dar ce fel de treabã? Cât de înțeleaptã este aceastã treabã? Și dacã sondajele i-aratã popularitatea în scãdere, el gândește: „Dacã voi nu mã vreți și ce vreau nu vreți, eu vã voi face sã vreți!”
O parte a presei minte cu nerușinare și unii cred cele scrise. Poporul, în ansamblu, însã nu poate fi mințit și când se revoltã, de „domnitor” e nimicit. Am avut un viu exemplu la începutul acestui an, în America. Cine a îndrãznit sã se revolte, a fost trimis la închisoare. Dar repet, poporul nu poate fi mințit la infinit. El are inimã, așa cum țara o are, așa cum întregul glob pãmântesc o are, chiar dacã pe alocuri bãtãile nu sunt aceleași. Poate suferã și pãmântul aritmie cardiacã (bãtãi neregulate ale inimii)!? Dar ceea ce cred cã ar fi util, și este valabil pentru ambele țãri – marea Americã și mica dar frumoasa noastrã Românie, în acest moment, ar fi înțelegerea interesului și iubirea de patrie, despre care spuneau grecii antici „este cea mai prețuitã, mai însemnatã, mai sfântã și mai respectatã decât mama, decât tata, decât toți strãmoșii”. Pentru români unirea este salvarea din aceastã situație (Pe-al nostru steag e scris unire…). Sigur cã Președintele țãrii nu este acceptat de toți, fiindcã are altã structurã, el a vrut sã introducã un alt comportament în aceastã zonã a capitalei, și nu numai, în care spiritul balcanic este dominant. Neagu Djuvara, diplomat, filozof, istoric, jurnalist și romancier român arãta clar faþeta negativã a termenului balcanic care evocã „dezordine, murdãrie, lipsã de punctualitate ºi de respect al cuvântului, ºi alte câteva moravuri considerate incompatibile cu „osatura” fãrã de care modelul democratic occidental, care formeazã un tot, nu poate „sta în picioare”. Președintele a vrut educație, un comportament mai civilizat, dar mulți nu au înțeles aceastã necesitate. De aceea asistãm de multe ori la certuri, jigniri, cuvinte ofensatoare, chiar gesturi de violențã. Dar, pânã la acceptare și iubire, cãci asta înseamnã unire, este nevoie de ordine și moralã. Și pentru dobândirea ordinei și moralei este nevoie de curaj, care poate fi „atrãgãtor și milipsitor”, spunea o ziaristã.
Ultima veste a momentului din America: Proiectul de lege privind infrastructura a trecut cu sprijinul a 13 republicani, care au gândit cã fac bine poporului și țãrii. „Generații de acum încolo, oamenii vor privi în urmã și vor ști cã acesta este momentul în care America a câștigat competiția economicã pentru secolul XXI”, a declarat Președintele Americii, într-un comunicat.
Mai rãmâne de vãzut! Și de fãcut! Reamintim cã este o inițiativã care urmãrește sã rivalzeze cu „Noul drum al mãtãsii” prin care China își extinde influența globalã. Concurența, în definitiv este ceva pozitiv. Dar cu cine concurezi? Cu un adversar al ideilor tale? Orgolii! Mai bine s-ar gândi fiecare dintre acești conducãtori la proverbul: „Nu te întinde mai mult decât ți-e plapuma”. Nu!, socialiștii, comuniștii nu țin cont de acest lucru și provoacã suferã populației din cauza muncii în exces și a lipsei de hranã, de medicamente și altele. Ei recurg la ipocrita încurajare.
Așa a fost și pe vremea socialismului (antecamera comunismului) în România. Se ordona și se cânta cântecul: „Aºadar, ochii bulbucaþi la mine, tîrnãcoapele sus ºi cu rãget... scuzaþi, cu cântec ,'nainte..marº:„Noi suntem brigadierii/ Ce trec fluierând/ Nu ne opreºte ploaia,/ Nici soarele, nici vânt... Hei rup, hei rup – bum!”
Și vai, ce „bum” a fost!
Vavila Popovici –Raleigh , Carolina de Nord
|
Vavila Popovici 11/15/2021 |
Contact: |
|
|
