Gânduri mărturisite - Un veac de ignoranță
Titlul articolului este inspirat de capodopera literaturii universale ”Un veac de singurătate” publicată în 1967 la Buenos Aires - Argentina, de către scriitorul columbian Gabriel Garcia Marquez, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1982. Singurătatea omului, chiar în mijlocul societății și uneori cu ajutorul acesteia, este elementul dezumanizant esențial, opusul solidarității, explorat de autor din perspectivă socială, istorică, politică, spirituală, folclorică și chiar magică. Publicația Le Monde caracteriza romanul ca fiind „expresia perfectă a singurătății omului sud-american”.
Un veac pare a fi o perioadă mare de timp, comparabilă cu viața unui om, însă la nivelul istoriei nu este decât o clipă. Reflectând la întâmplările ultimului veac nu putem trece cu vederea Revoluția Rusă din 1917, care a dus la schimbarea dramatică a sistemului social de valori, la nașterea socialismului și a comunismului, ce au marcat evoluția societății umane în secolul XX. Alt eveniment traumatizant al ultimului secol a fost pandemia de Gripă Spaniolă din 1918.
Întrebarea este, cât de mult a învățat societatea umană din aceste experiențe? După o sută de ani și câteva zeci de milioane de morți pe altarul comunismului tot ne mai întrebăm dacă ideile lui Marx și Engels au o anumită valoare dar au fost greșit implementate, tot mai visăm la un ”tătuc” care să ne aducă fericirea, iar mulți dintre noi înfierăm cu o nouă „mânie proletară” orice abatere de la „corectitudinea politică”. N-aș zice că am învățat mare lucru.
Citeam săptămânile trecute că actuala pandemie de Covid-19 a devenit cea mai mortală pandemie din istoria Statelor Unite ale Americii, numărul de morți al actualei pandemii depășind numărul de morți al Gripei Spaniole, și asta cu un veac mai târziu. Nici aici nu pare să fi învățat ceva. Uitându-ne și la alte evenimente provocate de om în secolul trecut, cum ar fi cele două războaie mondiale și dictaturile fasciste și comuniste, tare mi-e teamă că nici din acestea nu am învățat nimic, de unde și subiectul acestui articol „Un veac de ignoranță”.
Dicționarul explicativ al limbii române online încă mai dă ca exemplu la cuvântul ”ignoranță” următoarele: „ Partidul nostru desfășoară o amplă revoluție culturală la sate, pentru a sfărâma lespedea ignoranței și inculturii sub care regimul burghezo - moșieresc strivea în trecut țărănimea noastră muncitoare”. Ce exemplu mai bun, și în același timp ironic, de ignoranță privind educația tinerei generații aș putea da?
Colonelul Aureliano Buendia, din opera lui Marquez conduce treizeci și două de răscoale armate, fiind învins de tot atâtea ori. E adevărat că tenacitatea e o virtute, dar uneori tot trebuie să învățăm ceva din experiențele noastre. A trece prin viață ca ”Vodă prin lobodă” nu e tocmai o virtute, și nici întoarcerea în timp nu este încă posibilă tehnic vorbind, pentru a fixa greșelile trecutului, sau a alege o altă cale de urmat.
„Trecutul nu e decât minciună, memoria nu are cale de întoarcere, orice primăvară trecută este irecuperabilă și dragostea cea mai nebună și mai statornică nu e decât un adevăr efemer.”, mărturisește Marquez în „Un veac de singurătate”. Rămâne să răspundem pentru faptele noastre, în fața judecății umane și a celei cerești.
Nimeni nu ar trebui biciuit, închis, înfometat, strivit, marginalizat sau ucis (fie și social) pentru părerile sale, chiar dacă marea majoritate are altă opinie, această majoritate nu va fi cu tine la judecata de apoi, ci doar tu cu faptele tale pe talerul mântuirii. Omul se poate transforma în fiară într-o clipită, dar nu va mai deveni om chiar dacă ar avea o întreagă viață înainte.
Este ca și cum întreaga viață nu e decât o luptă pentru păstrarea calității de om, pentru evitarea căderii în păcat, e ca și cum întreaga viață nu este decât retrăirea vieții întâiului om, a lui Adam. Copilul nou născut este ca Adam în Rai, iar prin ceea ce învață de la noi, oamenii maturi, are doar o nouă șansă de cădere. Evitarea acestei căderi prin educație, iubire și înțelepciune este adevărata salvare spirituală.
Ignorarea învățământului, culturii, educației, ignorarea lui Dumnezeu în definitiv, nu duce decât la cădere în patimi, în păcat, în necredință, în uitare și în ignoranță. „Nu cunoașterea a interzis-o Dumnezeu, căci ea este un dar al Duhului Sfânt, așa cum este consemnat în cele șapte daruri de către profetul Isaia. De altfel, ignoranța este un păcat foarte grav.”, spunea părintele Constantin Galeriu.
„Singurătatea” lui Marquez și „ignoranța” de care facem vorbire în aceste rânduri pot avea un remediu comun, și anume iubirea, care ar putea fi singura cale de salvare a umanității. „Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este marea și întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.”- Matei 22, 37-39.
Ioan Cojocariu
Noiembrie 2021, Toronto, Ontario, Canada
|
Ioan Cojocariu 11/15/2021 |
Contact: |
|
|
