Statuia Libertății
La data de 28 octombrie anul acesta s-au împlinit 135 de ani de la dedicarea Statuii Libertății în portul New-York-ului de către Președintele Grover Cleveland în anul 1886, la comemorarea Centenarului Revoluției Americane și a Declarației de Independență. Cunoscută original sub numele de ”Liberty Enlightening the World” (Libertatea Luminând Lumea), statuia a fost propusă de istoricul francez Edoard de Laboulaye ca simbol al Alianței Franco-Americane din 6 februarie, 1778. Această Alianță a fost posibilă după ce americanii au cucerit victoria în luptele de la Saratoga din octombrie 1777, capturând trupele de invazie ale Englezilor. În acest fel au demonstrat viabilitatea tinerei republici care și-a declarat independența la 4 iulie 1776. Prin această alianță, Franța s-a angajat să suporte războiul american de indepență livrând echipament, arme și participând în luptă pentru înfrângerea forțelor Britanice. Franța a fost prima țară care a recunoscut independența coloniilor americane. Sentimentele care au condus la crearea primului stat democratic din lume, America, nu erau mult diferite de cele ale francezilor care sufereau din cauza inabilității guvernului să redreseze depresia economică, șomajul și prețurile ridicate ale alimentelor. Nemulțumirea generală a poporului a atins punctul maxim de fierbere în mai 1789 când a izbucnit Revoluția Franceză sub lozinca ”Libertatre, egalitate și fraternitate”, culminând cu căderea Bastiliei la 14 iulie, crearea Ansamblului Național și proclamarea Primei Republici Franceze în septembrie 1792. Din păcate această republică a introdus un sângeros regim de teroare în care peste 16,500 de persoane din familia regală, aristocrație și denunțuri au fost ghilotinate din cauza fricii unui complot conspirator. Revoluția Franceză nu a dat aceleași roade ca în America, pentru că motivul fundamental al primilor colonizatori ai lumii noii a fost de domeniu religios fiind lipsiți de libertatea de-a trăi după perceptele biblice. S-au revoltat când legile impuse de coroana Britanică obliga coloniștii să exporte Angliei materiile prime, anulându-le dreptul de-a fabrica în America aceleași produse care trebuiau importate numai din Anglia. Revoluția a luat naștere când guvernatorii englezi au introdus taxe noi și s-au folosit de armată ca să sugrume nemulțumirea populară. În timp ce Americani călăuziți de un număr de oameni de stat capabili, hotărâți și respectați de popor au avut un singur inamic, Anglia, bucurându-se de simpatia multor state Europene, incluzând Franța, revoluția franceză a fost înconjurată de inamici în interior, și în exterior, din țările vecine înfricoșate că revolta s-ar putea propaga în țările lor. În 1831, un tânăr jurist francez, Alexis de Tocqueville a fost însărcinat să examineze inchisorile din America, ceea ce i-a dat prilejul să călătorească de a lungul întregului teritoriu luând note asupra obsrvațiilor făcute, reflectate în cartea sa ”Democrația în America.” Reproduc un pasaj din eseul scriitorului G. Watermiller – Războiul de 77 de Ani: ...”după părerea lui Tocqueville societatea americană era produsul a două elemente distincte: spirtul religios și spiritul libertății. Cele două tendințe în America se ajutau reciproc. Religia vedea în libertatea civilă un exercițiu nobil al facultăților umane, iar libertatea considera religia ca apărătoare a moravurilor, moravuri care garantează legile, asigurând astfel stabilitatea de durată a regimului democratic... Un alt element important semnalat este spiritul comunal. O comună (township) se bucură de independență fiind cel mai important nucleu social unde suveranitatea poporului este exercitată de fiecare cetățean. Comuna nu este supusă statului decît în caz de război, relații diplomatice ,etc., Nu avea consilieri comunali ci numai funcționari aleși anual, iar corpul electoral controla vigilent modul în care se exercita administrația”. Tocqueville a fost un înfocat aderent al libertății: ”Am o dragoste pasionată pentru libertate, lege și respect al drepturilor....În contrast cu etica aristocratică, Statele Unite are o societate în care munca grea și banul căstigat reprezintă partea dominantă, omul din popor se bucură de un nemaiîntâlnit nivel de dignitate în societate... În această democrație în care nu există bogăție ereditară, fiecare om muncește să-și căștige existența și munca este considerată o onoare.” Datorită acestor sentimente, poporul francez a hotărât să comemoreze Centenarul Revoluției Americane și a Declarației de Indepență din 1776, dăruind ca omagiu poporului care a statornicit în lume, un sistem de viețuire în care libertatea omului este principala trăsătură de caracter, Statuia Libertății. Această statuie înaltă de 45m. a fost creată de sculptorul Frederic-Auguste Bartoldi din foi de cupru fasionate prin ciocănire și asamblate pe un schelet metalic proiectat de Alexandru-Gustave Eiffel. A fost transportată în Statele Unite în peste 200 de lăzi. Congresul American a aprobat ridicarea statuii pe insula Bedloe, mai târziu denumită Insula Libertății, din fata portului New-York unde arhitectul american Richard Morris Hunt a creat funamentul de pe care statuia înalță flacăra libertății în lume. În1892 Guvernul American a inaugurat pe insula Ellis învecinată stațiunea federală de imigrare unde milioane de noi veniți au fost verificați înainte de li se da voie să pătrundă pe teritoriul american. Înâlțată grandios în fața portului din New-York, Statuia Libertății oferă un salut de bun venit atât vizitatorilor cât și imigranților staționați pe insula Ellis. O placă locată la intrarea în construcția soclului statuii, este gravată cu sonetul Emmei Lazarus scris în 1883, întitulat ”The New Colossus” (Noul Colos), care se încheie cu textul:” Give me your tired, your poor / Your huddled masses yearning to breath free / The wretched refuse of your teeming shore / Send these, the homeless, tempest-tost to me / I lift my lamp beside the golden door.” (Dați-mi mie ai voștri obosiți, ai voștri săracii / Gloatele voastre neputincioase flămânde de-o gură de aer liber / Nenorocitele gunoaie înmulțindu-se pe ale voastre maluri / Trimiteții la mine pe aceștia, fără casă, măturați de furtuni / Îmi voi sălta facla luminând poarta de aur).
David Kimel, Toronto
|
David Kimel 11/5/2021 |
Contact: |
|
|
