Traian Demetrescu ( (n. 3 noiembrie 1866 - d. 17 aprilie 1896)
Traian Demetrescu, pe numele său complet Traian Rafael Radu Demetrescu, cu pseudonimul literar Tradem, care semna ocazional și Traian Demetrescu-Tradem) (n. 3 noiembrie 1866, Craiova - d. 17 aprilie 1896) a fost un poet pre-simbolist.
Remarcat de Alexandru Macedonski pentru poezia Ploaie din senin din Vocea Oltului (1882), acesta îi prefațează și primul volum, Poesii (1885). Va mai publica șase, cu titluri semnificative: Freamăte (1887), Amurg (1888), Cartea unei inimi (1890), Sensitive (1894), Acuarele (1896), și șase volume de proză, dintre care două romane și un volum de note critice. Devenit popular prin versurile și romanele lui, foarte citite la sfârșitul secolului trecut, anunță în poezie pe George Bacovia.
Biografie
S-a născut la data de 3 noiembrie 1866, la Craiova, fiind al doilea copil, dintre cei șapte (patru băieți și trei fete) ai lui Radu Dumitru și Ioanei Anica. În romanul Iubita transpar multe note autobiografice.
În perioada 1879-1880, după terminarea cursului primar, se înscrie elev în clasa I gimnazială la Liceul Carol I din Craiova. Neadaptându-se deloc cu mediul școlar, rămâne repetent, iar în anul următor nu mai frecventează cursurile decât o lună. În anul 1883-1884, termină abia clasa a III-a.
În anul 1883, ziarul Clopotul din Craiova îi publică o notă de frumoasă atitudine, de angajament civic, adresată unui amic. Tot acum îi apar primele poezii în ziarele craiovene Alarma și Clopotul (poeziile Durerei, Victoriei, Plânsul, Domnișoarei V., Poetul).
În același an, publicând în Vocea Oltului poezia Ploaie din senin, este remarcat de poetul Alexandru Macedonski. Acesta îi publică apoi în revista Literatorul câteva poezii, printre care Meditațiune, Bătrânețe, Plânsul fericirii și Nenorocire. Primul volum de versuri al lui Traian Demetrescu, apărut sub pseudonimul, Tradem, a fost prefațat tot de mentorul său, Alexandru Macedonski.
În octombrie 1884 îi apare primul său volum de versuri, Poesii, într-un tiraj de 500 de exemplare (deși pe pagina de gardă scria 1885), prefața fiind semnată de Alexandru Macedonski, datată 23 august 1884.
În 1886 se mută la București, din februarie până în iulie, locuind la Macedonski, pe Str. Dreaptă. Aici participă la vestitul cenaclu, prilej de a înțelege aria complexă, enciclopedică a temelor pe care le aborda poetul.
În 1887 îi apare al doilea volum de versuri, Freamăte, publicat la editura craioveană Tipografia Asociații Români. Între 16 noiembrie și 30 decembrie editează ziarul Amicul libertății, editând în total 8 numere. Majoritatea articolelor sunt semnate de Traian Demetrescu, ziarul având o orientare vizibil democratică.
În martie 1888, împreună cu G. D. Penicioiu, tipărește Revista Olteană, publicație literară-științifică (modernistă, democratică, în linia Literatorului). Aici poetul publică peste 20 de poezii originale, studii critice, trei traduceri de poezie, patru nuvele, portrete literare, cronici teatrale etc. În același an i se tipărește și cel de-al treilea volum de versuri, Amurg.
În anul 1891 o parte din opiniile, atitudinile și descrierile unor personalități ale timpului le adună în volumul Profile literare, pe care îl va publica la Editura Benvenisti din Craiova. În perioada 17-29 noiembrie 1891 și 26 aprilie - 8 mai 1892 are cele mai intense colaborări literare la ziarul Economistul din Craiova. Aici publică 15 materiale de critică, eseistică, tablete, corespondențe, cronici, 14 poeme în proză, 4 poezii sub titlul generic Pastele.
În 1892 se îmbolnăvește de ftizie, boala agravându-i-se treptat. Se întoarce, astfel, la Craiova, însă activitatea gazetărească îl acaparează până la a uita să-și mai îngrijească sănătatea.
În 1894, la Editura Librăriei H. Steinberg din București, i se tipărește volumul Sensitive, cu unele poezii preluate din volumele anterioare. Tot acum, între lunile 7 februarie și 23 mai, colaborează, alături de C. Mille, la Evenimentul literar. Încercând să-și îmbunătățească sănătatea, acesta călătorește prin Austria, Bavaria și Elveția.
În 1895 i se tipăresc, la Craiova, romanul Iubita și volumul de proze (nuvele) Priveliști din viață, ultima lucrare pe care autorul a mai supravegheat-o.
Decesul
În 1896 boala i se accentuează văzând cu ochii, astfel că moare în ziua de 17 aprilie.
La Craiova, pe strada Traian Demetrescu nr. 31, se găsește Casa Memorială Traian Demetrescu, în care sunt expuse obiecte care au aparținut scriitorului.
.....................................
Cateva din poeziile luii Traian Demetrescu;
Trec orele... -
Trec orele ca niște note
Din simfoniile durerei,
În urma lor rămân eterne
Melancoliile tăcerei...
Tot ce-ai crezut odinioară,
Tot ce-ai visat, tot ce-a fost sfânt
Te turbură cu nesfârșitul
Și tristul gol că nu mai sunt...
Ca cerul unei seri de toamnă
Se-ntunecă pierduta minte:
Nimicul își întinde noaptea
Pe calea ducerei-nainte...
Uimit în loc s-oprește omul
Ca-n fața unui ne-nțeles:
Din gândurile risipite
Nehotărârea a cules...
Și clară o lumină numai
Îi stă-n adâncul cugetării:
Că trece, - și rămân în urmă-i
Nemărginirile uitării...
Frunze de toamnă -
Pică frunzele de toamnă,
Scuturate de furtună,
Și picînd ca o ninsoare
Fac pămîntului cunună.
Melancolic, prin fereastră,
Mi-arunc ochii către ele,
Și privindu-le le-asamăn
Cu iluziile mele...
Visătorul -
Am rătăcit pe multe drumuri
Și-n lunga-mi rătăcire,
Visam să întâlnesc o umbră
Ce-i zice: fericire.
Dar n-am găsit-o nicăirea
Deunăzi, obosit,
Într-o pădure fremătoasă,
O clipă m-am oprit.
Sub un copac, bătrân ca mine,
O fată și-un băiat
Se sărutau soptindu-și șoapte
Cu glasul îngânat.
Și când să plec, băiatul parcă
Se-nclină spre ea,
Zicându-i blând: O, tu, iubito;
Ești fericirea mea!
Am tresărit... Și-n clipa-aceia,
C-o repede privire,
M-am și întors să văd cum este
Visata fericire?...
Era o fată cum sunt multe
Prin sate și orașe:
Cu ochii mari, cu sânuri albe,
Cu buze drăgălașe...
...............................
...............................
Și eu am rătăcit o viață,
Pribeag, ca vai de mine,
Când drumurile pretutindeni
De fericiri, sunt pline!...
Călugărul din vechiul schit -
Călugărul din vechiul schit
O zi la el ne-a găzduit
Și de-ale lumii mi-a vorbit
Iar cînd să plec, l-am întrebat:
Ce soartă rea te-a îndrumat
Să cați un loc printre sihaștrii?
El mi-a răspuns: Doi ochi albaștri!
Călugarul din vechiul schit
De-un dor ascuns a-nebunit,
Atunci tovarășii lui buni
Într-un ospiciu l-au lăsat.
L-am revăzut, l-am întrebat:
Ce te-a adus printre nebuni?
Eu te știam printre sihaștri
El mi-a răspuns: Doi ochi albaștri!
Cît o viață
Ne-am întîlnit pe-o vreme tristă,
Și, plini de ploaie și noroi,
Cu-ncredere ne-am luat de mînă,
Pornind spre casă amîndoi.
În cameră un frig de moarte...
Ea m-a-ntrebat din ochi: rămîi?
Și-am împărțit, străini și singuri,
Același rece căpătăiu.
Și unul altuia povestea
Vieței noastre ne-am șoptit:
Ea tot-d'a-una neiubită,
Eu tot-d'a-una neiubit...
C-o dureroasă voluptate
La sîn ca doi copii ne-am strîns,
Și-n noaptea aceea, cît o viață,
Am plîns... și ne-am iubit... și am plîns...
Lui Eminescu -
Și nu mai ești! ... O groapă sub rînjetele-i crunte
Cuprinse necuprinsul din geniala-ți frunte!
Și după cum în viață a fost eternul dor:
Tu dormi, tu dormi acuma sub teiul plîngător!
Iar vîntul cînd va bate, în gîrbovita iarnă,
Puzderii de zăpadă desupră-ți o s-aștearnă;
Și vara o să-ți cânte cu freamătul său trist,
Cum l-ai cântat tu, dulce al poeziei Crist!
Când moartea-ți mă cuprinse de plângeri fără margini,
Erai cu mine-alături: în veșnicile-ți pagini!
Te-am înțeles atuncea mai mult... apoi mi-am zis
Că poarta nemuririi chiar moartea ți-a deschis!
Dormi!... Țeasta ta o-ncape un biet coșciug de scânduri,
Ea, ce-a-ncăput în viață un univers de gînduri!...
O! Dormi, sub dulcea pace din al veciei cort,
Etern poet! căci numai pentru cei morți ești mort!
|
D.P.Popescu 11/3/2021 |
Contact: |
|
|
