Toamna in rime si cadente
TOAMNĂ TÂRZIE
Plâng spaimele în bradul din grădină,
Ulucile bătrâne strâng din umeri;
Sunt stirbe, de nu poti ca să le numeri,
Dar se ascund sub stresini de cătină...
Un corb întreabă zarea de răsină:
De ce-a trimis rugina peste lume?
Dar geamătul uiiind dinspre genune?
Si când veni-va iarăsi tihna plină?
Din ramurile grele de-alumină
Se scutură seminte de tăciune
Si-n graiul lor s-ar zice că enumeri
Secunde fără cântec, în surdină
Când gongul bate a amărăciune
Si bradu-si zboară acele în pulberi...
FILM ÎN ALB SI NEGRU
E iarăsi poezie in sfera de lumină
Ce înconjoară malul prea jos ca să-l ating,
Doar dacă se dilată pădurea, sau e plină
De scânteieri si jerbe ce-n ape se preling.
S-a răsucit un curpen peste un sarpe mort;
O pasăre priveste cu capul într-o parte :
Să-l creadă? Ori, mai sare? Că are acelasi port!
Sau dureros, să-si plângă dusmanul după moarte?
In scorburi seculare se zvârcolesc fantome
Ce-si cheamă întuneric peste-nrositii ochi
Si-ncalecă fantasme din plăsmuiri de forme...
Când plouă de sus ziua si noaptea, uniforme
Figuri de geometrie, cărbune de deochi,
Tot mai arar se-arată a versului simptome...
CAMELEONUL ViETII
Vreau să mai croiesc un sonet, dacă stiu,
Numărând bobii din păstăile ploii,
Ascultând argintarea săgetilor Troiei
Sub curcubeul ce bate-n arămiu.
Zboară si acum fluturi mari de sophora
Cu stropi de antere în clinchet, pe vânt;
Ce greu mi se pare: Eu astăzi mai sânt
Cu tolba-mi de oase, doldora…
Si iar mă întreabă: Ce-i mort si ce-i viu,
Stereotip, refrenul uitat din vreun cânt
Dedicat lui Osiris si Ra, în pustiu…
Balans sinuos spre pânza de pământ,
Fac faldurile-mi seci din pardesiu:
Mi-a mai rămas doar lutul, să-l frământ...
LUMEA MEA DE VISE
Unde-i lumea mea de vise?
Mă întreb cu glasul stins,
Unde-s florile ucise?
Unde-i lacrima din plâns?
Au zburat cu frunza…, toamna,
Si cu ghiocei în păr...
Numai luna, numai doamna
Le-a văzut într-adevăr ...
‘Cerc sà le găsesc, zadarnic;
Ele s-au ascuns în neant,
Sub al brumelor zăbranic,
Al temutului Garant.
Pleacă lumea mea de vise
Cum pier florile ucise...
CREPUSCUL
Ca un vis, printr-ale lumii
Falduri, izvorât din nori,
Cupă, fără ghimpi, din flori.
Plăsmuit din vălul lunii…
Doruri lungi purtând din larg,
Spume-creste, peste plajă,
Fin năvod de alge-mreajă;
Albatros alb, pe catarg…
Oglindiri de smalt, fugare,
Lunecări aprinse-n zări,
Peste faruri solitare.
Ton de gri-delfin; balaur,
Cu aripi de val răsfrânt,
Pe întinsul Corn de aur …
SCRIE TOAMNA RUGINIU
Scrie toamna ruginiu
Peste frunze, peste flori;
Un mesteacăn arămiu
A furat din raft culori.
Primii zimti mărunti de brumă
Taie, fără teamă, tot
Si-n seninul de sub lună
Ies dinti ascutiti din bot!
Cozi – fuioare roscovane
Se strecoară-n vizuini;
Fumegă dinspre gorgane,
Zvâcnesc iepuri prin grădini,
De sub clăile bălane;
Sunt vedenii sau... ciulini?
TABLOU VIVANT
Ciorchinii mari, de poamă ruginie
Râd din arome-n boabe bucălate ;
Când graurii în pene-aluminate,
Suieră răgusit, a lăcomie…
S-a lăsat norul plumburiu pe vie;
Meticulos, se-nfruptă din ,,bucate”
Fosnesc, a toamnă, frunzele brumate,
Si-n perle, curge mierea aurie…
Semintele se răspândesc pe glie,
Făpturile cu ciocuri întepate,
Stau la ospăt, până când seara „bate “
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Doar lanurile-n toamnă sunt brumate;
De „lăcomia” -n stoluri- pâclă vie:
„Cărbuni” zburând în stol de vijelie!
FUG NORII TOAMNEI
(Tertine)
Fug norii peste pomii dezgoliti,
Se clatină văzduhul, înfrunzit,
Si plâng în scorburi, puii părăsiti…
Îsi leagă babele fuior în chică,
Dovlecii galbeni murmură sub coajă,
Al iernii corb, înstrună o aripă.
Cămările umplute, dau să crape,
Si mustul negru curge din butoaie;
Vin gâstele spre casă, dinspre ape…
Se parfumează perele pe grindă;
Ai casei sunt plecati în sat, cu graba…
Doar, singur vântul, hornul, mai colindă.
Pisica leneveste; de ce-ar toarce?
Profită de absenta gospodinei!
De trece-un soarec’, capul nu-l întoarce.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Zăvorul sare enervat din chingă;
Mezinul a intrat ca o furtună,
Ca un vârtej, ce focul vrea să-l stingă!
Sufletul casei îl mai domoleste,
Pisica i se-ncurcă în piciare, si
Prâslea stă… ca focul ce ocneste!...
UNDE-I VARA?
Fuge toamna despletită pe cărări,
Caravanele de frunze fac vârtej,
Chicoteste-n ciudă, vântul, din gâtlej;
Nori nelinistiti se plimbă-n zări.
E sonor ca gongul, lutul din manej,
Murgul mă întreabă, fremătând din nări;
Sufletu-mi doreste cocori, peste mări,
Hallowen-ul fură dovlecii, din vrej.
Plin este paharul de nectar din vară,
Plesneste butoiul, strâns în cercul lui,
Se-nvârteste-ntr-una teascul, de afară,
Funigei se-ncură si plutesc hai-hui;
Mosul umple cada, cu bruma de seară,
Murmurând refrenul - „Unde-i vara? Nu-i!”.
--------------------------------------
Melania RUSU CARAGIOIU
Saint Constant, Canada
|
de Melania Rusu Caragioiu 11/3/2021 |
Contact: |
|
|
