Domnul Eftimie Sanitarul - din scenariul de film DADICA MELEA
Oricine ar fi trecut pe strada purtind costum din doua piese, cu vesta pe dedesubt, guler si mansete albe, cravata innodata la git, pantaloni calcati la dunga, pantofi lustruiti si geanta de piele in mina sau la subtioara era caracterizat de tatele de pe prispa drept domn si inseamna ca facuse ceva mai multa scoala decit patru clase, adica stia mai mult decit sa se iscaleasca sau sa descifreze o scrisoare, era deci un om scolit, si musai ca trebuia sa fi avut si un servici pe la primarie sau pe la tribunal, prin centrul Brailei, sau functionar ca Domnul Iarca, la birourile uzinei Franco-Romana. Domnul Eftimie avea din toate astea dar in mod special atragea atentia geanta pe care o purta tot timpul cu dumnealui. Dar ce spun eu geanta, o gentuta, mica, mica de tot.
- La ce i-o fi trebuind sa poarte cu dumnealui, ditamai omul, jucaria aia?
- Petrica mama, judeca si tu; Domnul Eftimie este sanitar, gentuta d-asta au cu ei tot timpul doctorii si sanitarii, acolo sunt aspirini Bayer si siringa de facut injectii, primul ajutor pe care ti-l poate da Domnul Eftimie, Doamne fereste, cind ti-o da lemnu-n curu, ma lamureste Bunica mestecind in cratita cu tocana de pe plita.
Cind il vedeai pe Domnul Eftimie pe strada cu gentuta lui se stia ca cineva este bolnav si Domnul Eftimie se indreapta catre casa celui in necaz. Domnul Eftimie era de multe ori vazut calare pe bicicleta sau in sareta indreptindu-se cit putea de repede spre casa cuiva. Mie nu-mi placea de loc gentuta asta. Doamna moase Donescu avea si dumneaei una la fel, de acolo a scos doamna moase o siringa cu un ac asa mare si i-a facut o injectie sorei mele Jenica cind ea era de vreo citeva luni numai. Cind s-a facut de virsta sa mearga in picioare piciorul ala in care i-a facut injectia nu avea putere in el, nu putea sa-l puna in pamint cum trebuie. Mama plingea tot timpul din pricina asta, dar ce putea sa mai faca, a cautat-o pe la diversi doctori din Braila, nu s-a reusit nimic, fetita a ramas schiopa...
Domnul Eftimie era o persoana cunoscuta, apreciata si respectata prin Brailita. De fapt Domnul Eftimie nu locuia in Brailita ci la marginea ei, la marginea ei dinspre Vadu lu’ Ion Rotea, intr-un loc poreclit Risichiti sau si mai frumos, Coaigoali, lume necajita, case incropite din ostrete si chirpici, acoperite cu stuf si papura imprejmuita cu orice numai gard nu putea fi numit, niste bete insirate acolo de putea trece prin el fara necazuri ciinii, purcelul, gistele. Dar gospodaria Domnului Eftimie arata pricopsita si tare ingrijita, ca scoasa din cutie, cum se zice, farmacie nu alta. {nalta, de o puteai vedea de departe cu un turnulet cu tepuse in sus. Gospodaria Domnului Eftimie avea de toate: gard inalt de scinduri vapsite in verde, poarta cu cleampa care se inchidea corect dupa ce erai poftit in curte, clopotel deasupra atirnat de un arc, de suna frumos cind il atingea poarta, un nuc mare in fata portii, porumbei pe casa si pe cosar, casa acoperita cu tabla, vopsita in rosu cu miniu de plumb din ala cu care se vapsesc vapoarele, animale si tot felul de pasari in curtea din spatele casei, chiar si bibilici, stupi de albine printre brazdele din gradina de zarzavat, canari in colivia din antreu, ciine de vinatoare, uusa Krupp 3 inele, marca germana. Domnul Eftimie era inalt si uscat, corect imbracat, elegant s-ar putea spune, cu palarie neagra pe cap si un nas cit toate zilele, nevasta mica si tare grasa, patru copii mai mari decit mine ca virsta, pe cel mai mare dintre ei nu l-am cunoscut, nu era acasa, isi satisfacea serviciul militar. Cred ca Domnul Eftimie locuia aici, la Risichiti, sa fie mai aproape de balta, avea si el pasiunea vinatorii. Era prieten cu tata si cred ca se intelegeau bine in privinta asta. Dela noi de acasa pina la Domnul Eftimie era o distanta, iarna mi se parea si mai lunga dar o luam pe Diana cu mine, catelusa de vinatoare, care abia astepta sa zburde pe toate maidanele, astfel drumul se scurta. {ntr-o toamna si iarna, faceam drumul asta, dimineata, sa aduc lapte, domnul Eftimie avea si vaci bune de lapte, noi nu aveam vaca, asta a fost oful mamei, ca nu puteam avea vaca cu lapte in batatura. Eram oare asa de saraci ca nu puteam avea si noi o vaca cu lapte in cosar? Aveam capre, dar astea nu dadeau lapte si iarna. Ma duceam dis de dimineata cu Diana pina la domnul Eftimie sa aduc un bidon de lapte proaspat. Mama pregatea colarezi ori taitei cu laptele adus de mine, sau pur si simplu se minca lapte cu mamaliga, avea sarmana de ea sapte guri de hranit, cinci copii si bunicul din partea tatei care mai mult la noi sta, nu la casa lui. Duminica cele doua fete ale Domnului Eftimie desenau in aquarela felicitari de Craciun, flori si ghirlande de flori, ingerasi dupa abtibilduri colorate. Nu indrazneam sa le spun ca si eu desenam la gazeta de perete medalioane cu cei patru mari dascali ai clasei muncitoare, scene de munca, coloane de muncitori la manifestarile de 1 mai si 23 august. Diriginta descoperise ca am talent la desen si ma punea sa scriu tot felul de lozinci, sa desenez vignete la articolele de la gazeta de perete a clasei, ba si la cea din cancelarie. {ntr-o zi, Domnul Eftimie a luat o farfurie de pe masa si a tras cu cutitul de citeva ori pe fundul ei cu un cutit, canarii din colivie s-au pornit sa cinte in draci. Era frumos si viata parea ca se desfasoara in armonie in casa Domnului Eftimie. As fi stat mai indelung dar mama ma astepta sa ajung cu laptele acasa.
Dar de Paste totul s-a terminat. A doua zi de Paste, dimineata toti am fost speriati de moarte, tata tragea sa moara. Am dat fuga la Domnul Eftimie, i-am povestit ce era cu tata, ne-am intors intr-un suflet la noi acasa, tata era in aceeiasi stare in care-l lasasem. Domnul Eftimie nu stia ce sa faca intr-o astfel de situatie, nu stiu ce a facut Domnul Eftimie ca noi toti plingeam prin curte speriati. Ce o fi scos Domnul Eftimie din gentuta lui, ce i-o fi facut tatei, i-o fi facut ceva nu i-o fi facut nu stiu. Pina spre seara tata si-a revenit dar nu a mai fost om in putere din acea a doua zi de Paste. Dupa doi ani am ramas orfani.
|
Nicapetre 6/26/2005 |
Contact: |
|
|
