Dr.Mary Dăbuleanu - În endodonție trebuie să fii mereu disponibil - In endodontics you got to be always available
Născută în Canada din părinți de origine română, dr. Mary Dăbuleanu a moștenit pasiunea pentru
stomatologie de la tatăl ei. Dr. Dăbuleanu a absolvit University of Toronto, Canada, ca doctor în chirurgie
orală și are un masterat în endodonție de la University of Detroit Mercy, în Michigan, SUA.
Endodonția este și marea ei pasiune, pentru că îi permite să ajute pacienții care au dureri și să obțină
rezultate aproape perfecte.
Cum a ajuns tatăl dumneavoastră în Canda, în ‘76?
-Mama mea este născută în Canada, dar are origini române și grecești. Odată ce s-au căsătorit, tatălui meu i-au luat aproape 2 ani până a fost lăsat să plece din România.
Și-a dat examenele din nou când a ajuns aici și, un an mai târziu, și-a deschis un cabinet privat, în Toronto. Ne-a transmis, mie și fratelui meu, o mare parte din cultura românească: mergeam la evenimente, am învățat limba română etc.
Prima oară când am mers în România eram un bebeluș, apoi am fost în liceu. Acum că am o familie și copii mici, vrem să mergem din nou, dar după această pandemie.
Mă simt foarte apropiată aici, la Toronto, de alți români, care fie s-au născut acolo, fie sunt a doua generație de imigranți. Avem câteva experiențe care ne leagă: părinții care au ”fugit” în perioada
lui Ceaușescu, cum au emigrat, cum și-au deschis business-uri, cum au reușit, fiecare cu povestea lui.
Tatăl dumneavoastră v-a inspirat să urmați stomatologia. Povestiți-ne puțin cum ați ajuns să mergeți pe urmele lui.
Tatăl meu iubește stomatologia! E abonat la foarte multe reviste de specialitate și țin minte, când eram mică, că îl vedeam citind toate revistele pe care le primea în fiecare lună.
Lucra foarte mult, era obosit și avea foarte multe responsabilități, așa că mă inspira să-l văd citind și încercând Mergea la conferințe și a devenit foarte bun în ortodonție și implantologie. Acum, după 50 de ani de carieră, e renumit în comunitate, dar se limitează la cazurile mai complicate.
Lucrează cu fratele meu, Valentin, care e parodontolog și implantolog. Au publicat, de altfel, și
materiale despre cazurile lor împreună.
Am văzut energia tatălui meu și dragostea lui față de stomatologie și de aceea mi-a plăcut și mie acest domeniu. Îmi place să lucrez cu mâinile, îmi place să ajut oamenii și îmi place să pot controla rezultatul final. Dacă te pricepi și pacientul are încredere în tine și te lasă să lucrezi, endodonția
este un domeniu în care poți controla multe variabile și poți obține rezultate aproape ideale.
Cum vi se pare sistemul de învățământ dentar din Canada?
Aici se pune mult accentul pe partea academică, dar depinde de școala pe care o alegi. La facultate de medicină dentară din cadrul Universității din Toronto există multe specialități și încă din primul an suntem expuși la toate. De asemenea, înveți să faci un plan de tratament foarte sistematic.În plus, oricând avem nevoie de opinia unui specialist - parodontolog, endodont etc. - ne putem consulta cu unul. Deci este mai
good in orthodontics, prosthetics and implantology mult o colaborare între student și profesor. În Canada și în Statele Unite suntem înconjurați de specialiști și învățăm, încă din primul an, că tratarea unui pacient trebuie să fie o colaborare între diversele specialități. Din poveștile pe care le-am auzit de la tatăl meu, în România dentiștii trebuiau să cunoască toate specialitățile și să facă totul singuri, acum 30-
40 de ani.
Mai mult decât atât, stomatologia este un domeniu de ucenicie și trebuie să faci practică. În școală încerci să obții cât de multă experiență posibil, ca după absolvire să ai destule abilități și cunoștințe încât să lucrezi cu încredere. Și toate școlile încearcă să-și expună studenții la cât mai multă experiență.
E greu să găsești pacienți, ca student, pentru a obține experiență clinică. Trebuie să urmezi multe cursuri preclinice până ți se permite să lucrezi pe un pacient.
Predau studenților din anii 3 și 4, și văd că sunt foarte multe etape până să ajungă să facă un tratament de canal. E adevărat, acum sunt și multe restricții, cu pandemia.
Dar chiar și așa, pacienții tratați de universitate trebuie să vină de câteva ori până să se realizeze un plan de tratament, iar apoi trebuie să li se rezolve problemele parodontale și orice alte urgențe. Și atunci experiența studenților depinde de abilitatea lor de a învăța și de a naviga sistemul și de puțin
noroc în a primi un număr mare de pacienți și de a obține experiența de care au nevoie.
Când am terminat stomatologia, în Toronto, în 2002, am mers la un spital din Montreal, Quebec, să lucrez pe pacienți.
Eram înconjurată de stomatologi cu experiență care îmi supervizau tratamentele, așa că am învățat și am căpătat mai multă încredere în mine. Și de acolo am mers să lucrez cu tata, în Toronto, ca stomatolog generalist. A fost foarte important să am pe cineva în familie care să mă ajute și să-mi dea sfaturi. Am putut să îl urmăresc, să lucrez cu el, să învăț de la el, să văd cum se descurcă cu tot felul de cazuri. Și am învățat cum să realizez un plan de tratament corect, deprindere pe care o folosesc și acum, în endodonție.
Ce v-a atras la endodonție?
Între anul 2 și anul 3 de facultate am fost acceptată la un internship de chirurgie oro-maxilo-facială cu durata de o lună, la o clinică în Houston, Texas. A fost o experiență incredibilă. Am fost expusă la toate fațetele chirurgiei orale. Am văzut și am învățat multe, dar am decis în cele din urmă că nu e o specialitate pe care vreau s-o urmez.
Apoi, când am terminat facultatea, am făcut cursuri intensive de ortodonție și am tratat câteva cazuri, să văd dacă mi-ar plăcea această specialitate. Deși mi-a plăcut ortodonția, endodonția m-a atras fiindcă puteam să ajut pacienții, care de multe ori vin cu mari dureri. Asta înseamnă că trebuie să fii
mereu disponibil - să poți veni când au dureri, pentru că atunci au nevoie de tine.
Îmi place și faptul că de multe ori când există o durere dentară, ea nu este localizată, așa că trebuie să faci pe detectivul, să folosești tot istoricul pacientului, radiografiile și toate testele și să descoperi dacă, într-adevăr, e o durere dentară, nu altceva, cum ar fi o durere în altă zonă a capului sau la gât.
Unii colegi care au alte specializări m-au întrebat dacă nu m-am plictisit de endodonție, dar sunt departe de a fi ”plictisită” pentru că fiecare caz are provocările sale, iar comunicarea cu pacientul este o formă de artă. Îmi place provocarea și să gestionez pacienții.
Când te gândești la alte proceduri stomatologice, de exemplu la cele estetice, succesul tău depinde deseori de tehnicianul tău dentar și de abilitatea lui de a realiza o proteză bună.
De asemenea, mulți pacienți au acum propria opinie despre ce este estetic și despre ce ce își doresc și de multe ori nu este, de fapt, varianta corectă. Și aceasta e o provocare, deoarece pacientul poate influența rezultatul final.În schimb endodonția depinde doar de clinician și de capacitatea lui de a face o muncă de calitate. Pacientul nu intervine, de obicei, cu excepția celor speriați sau a celor mici,
care s-ar putea să trebuiască sedați pentru a fi confortabili cu procedura și a-i permite endodontului să realizeze tratamentul corect. Așadar, în esență, succesul unui tratament depinde aproape în totalitate de mine.
Apropo de soft skills (comunicarea cu pacientul, empatia), le-ați învățat în facultate sau vi le-ați educat în timp?
În relația cu pacientul trebuie să rămâi mereu calm și să menții controlul asupra situației. Mulți pacienți sunt speriați, alții au căutat tratamentul pe internet și s-au speriat. Unora le este mult prea teamă, altora nu. Cu cei cărora le este frică, dar nu comunică acest lucru, trebuie să ai grijă, pentru că pot leșina în câteva secunde. Psihologic, dacă controlezi interacțiunea cu pacientul de la început - cum vorbești, dacă vorbești cu încredere, dacă le explici ce o să faci și ce îl așteaptă - când pacientul stă pe scaun și vede toate instrumentele, se va simți confortabil cu ce urmează.
Când cunosc un pacient nou, încep cu o mică glumă, să-l fac să se simtă confortabil. Apoi vreau să-i aud istoricul medical. Încerc să ”deduc” caracterul pacientului de la prima impresie.
La rândul meu, am o singură șansă să fac o impresie bună, așa că mă străduiesc să-l înțeleg cât mai bine: dacă îi este frică de dentist, în general, sau doar de tratamentul pe care trebuie să-l facă.
Majoritatea insistă să fie anesteziați dar unii, în mod surprinzător, refuză. Deci în stomatologie e foarte important să înțelegi psihicul uman, mai ales când vrei să ajuți un om nedormit din cauza durerii.
Dacă în Europa medicina are o miză oarecum umanitară, în State e văzută ca un business.
Care e situația în Canada?
În Canada avem sistemul public de sănătate, de care beneficiază copiii sub 18 ani, bătrânii, și persoanele cu dizabilități sau cele fără venituri. Majoritatea dentiștilor din Canada lucrează însă în cabinete private. E foarte costisitor să-ți începi o clinică de la zero, fără pacienți. Așa că poți cumpăra o clinică cu tot cu pacienții activi și plătești prețul acestui ”pachet”. Și speri că dentistul de la care ai cumpărat
cabinetul va rămâne măcar 6 luni - 1 an, ca tranziția să fie mai ușoară și pacienții să aibă încredere în dentistul nou. Alți dentiști încep de la zero și închiriază sau cumpără un cabinet și tot echipamentul, separat. Pentru a face față poverii financiare de a deține o clinică, mulți dentiști lucrează ca
asociați în alte clinici pentru a se putea întreține.
Cred că e visul oricărui dentist să dețină o clinică de succes și bine organizată, dar stomatologia a devenit tot mai complicată. De exemplu, dacă vrei să-ți anesteziezi pacienții în Ontario, indiferent de nivelul de anestezie, trebuie să te înscrii în Colegiul Regal al Chirurgilor Stomatologi din Ontario. Stomatologii trebuie să respecte cu strictețe reglementările care se schimbă rapid pentru a putea continua administrarea de anestezic. La fiecare trei ani, dentiștii care dețin permis de anesteziere sunt audidați de organismul regulator. Fișele sunt auditate pentru a se verifica dacă rapoartele de anestezie sunt corect
scrise și conțin presiunea arterială și cifrele de la pulsoximetru. Cabinetele noastre sunt inspectate să vadă dacă avem aspiratoare chirurgicale, medicamente în caz de urgență și echipament de resuscitare. Pe de-o parte, pacienții sunt protejați, pe de altă parte acest proces împovărător descurajează stomatologii să-și ia permis de anesteziere, astfel încât ajung să nu mai anestezieze pacienții deloc.
Tratamentele sunt mai scumpe aici, în comparație cu România, de exemplu, dar și produsele dentare sunt mai scumpe. Din cauza pandemiei, echipamentul de protecție a devenit excesiv de scump. Și e greu de pus acest stres financiar pe pacient, pentru că mulți sunt deja împovărați financiar sau și-au pierdut job-urile din cauza pandemiei. Deci până la urmă dentistul suferă și profiturile scad.
Cum arată o zi de muncă și câte zile lucrați pe săptămână?
Încep munca la 9 și de obicei termin pe la 17:00-18:00. Pot să lucrez și mai mult, așa că îmi las mereu o oră liberă pentru urgențe. De multe ori insist ca asistenta să-și ia o jumătate de oră de pauză, dar în timpul ăsta eu îmi completez fișele și rapoartele. Sau mă ajută altă asistentă și lucrez în continuare
în timpul prânzului. Într-adevăr lucrăm mult aici, cred că este stilul nord-american, dar din ce am auzit și în România, și în Europa se lucrează mult în acest domeniu. Personal, lucrez 4 zile pe săptămână. Și marțea, care e ziua mea liberă, lucrez la facultate cu studenții de anul 3 și 4. Lucrez, de asemenea, la
prezentări, webinarii sau scriu și editez articole.
Acesta, de exemplu, este un webinar folosit de studenții și rezidenții la endodonție: https://jcda.ca/article/b38. De asemenea, dezbaterea mea recentă despre resorbția radiculară externă, cu
Asociația Canadiană Stomatologică Oasis, poate fi urmărită aici: https://vimeo.com/467771690.
…………………………………………
Dr. Mary Dăbuleanu
Born in Canada from parents of Romanian origin, Dr.
Mary Dăbuleanu inherited her passion for dentistry
from her father. Dr. Dăbuleanu became a doctor of
dental surgery after graduating from the University of
Toronto, in Canada and has a Masters in Endodontics
from the University of Detroit Mercy, in Michigan,
USA. Endodontics has always been her greatest
passion, because she is able to help patients who are in
pain while achieving almost perfect results.
How did your father get to Canada, in ‘76?
My mother was born in Canada, to Romanian and
Greek immigrants. Once married, it took my father almost 2
years until he was allowed to leave Romania. He took his exams
again when he arrived here and he opened his own private
practice one year later, in Toronto. He passed on a big part of
the Romanian culture to me and my brother: we went to
Romanian events, we learned the language etc.
My first visit to Romania was when I was a baby, my second one
was when I was in high school. Now that I have a family and
small children, I want to visit again, but after the pandemic. I feel
very close to other Romanians in Toronto who were either born
in Romania or are second generation Romanians. We have a few
experiences that connect us: our parents who fled the country
during Ceaușescu, how they emigrated, how they opened their
businesses, how they managed, each with their own story.
Your father inspired you to pursue dentistry. Tell us a little bit
about how you ended up following in his footsteps.
My father loves dentistry! He has subscriptions to all sorts of
dental specialty magazines and I remember that when I was
little I used to see him read all the magazines he received
monthly. He worked a lot, he was very tired and had many
responsibilities, so it was inspiring to see him read and try to
learn new techniques. He went to conferences and became very
good in orthodontics, prosthetics and implantology. Now, after a
50-year career, he’s well-known in the community, but focuses
on the more complicated cases. He works together with my
brother, Valentin, who is a periodontist and implantologist. They
also published cases together in different dental journals.
I saw my father’s energy and his love for dentistry and this drew
me to this field. I like to work with my hands, I like to help
people and I like to be able to control the final result. If you’re
good at what you do and if you gain the patient’s trust,
endodontics is a field where you have the ability to control many
variables to obtain almost ideal results.
What do you think about the Canadian dental educational
system?
The Canadian dental educational system prioritizes academics,
but it also depends on the school you choose. The University of
Toronto Faculty of Dentistry offers a lot of specialty programs
and undergraduate dental students are exposed to all the
specialties from year one of their program. While in the
undergraduate dental program, systematic treatment planning is
thoroughly taught. When you need the opinion of a specialist,
such as a periodontist, endodontist etc. - you can consult one.
There is a lot of student-teacher collaboration. In Canada and in the
United States, we are surrounded by specialists and as such, we learn
early on, that a patient’s treatment should include collaboration
among the different specialties. From my father’s stories, in Romania,
during his time, dentists performed a vast array of dental treatments
that many of the specialists perform these days.
Moreover, dentistry is an apprenticeship and requires a lot of
practice. The goal is to gain as much experience as possible while
in school, so once graduated, you are equipped with enough skill
and knowledge to perform dentistry confidently. What’s more,
all dental schools try to expose their students to as much
experience as possible.
As a student, it’s hard to find patients to gain clinical experience.
There are many pre-clinical courses you need to complete before
you are permitted to work on an actual patient. I teach as a
clinical demonstrator for the undergraduate third- and fourth-
year dental students, and I see they have a lot of milestones they
need to reach before they get to perform a root canal on a patient.
It’s true, there are many restrictions now, with the
pandemic; but even so, patients treated at the university, need to
come a couple of times before a treatment plan is formulated,
followed by addressing periodontal problems, and any
urgent concerns. A student’s experience depends on their
ability to learn and navigate the system and on a bit of luck in being assigned a
good number of patients to get the experience they need.
When I finished dental school in Toronto, in 2002, I went to Montreal, Quebec to work in a hospital, treating patients. I was surrounded by senior dentists who were supervising my
treatments, so I was able to further my experience and gain more confidence.
And from there, I went to work with my father in Toronto, as a general dentist.
I found it helpful to have someone in the family to give me professional advice.
I was able to shadow him, to work alongside him, to learn from his breadth
of experience and to see how he handles different cases.
I also learned how to formulate a proper treatment plan, a skill that
I use daily in my endodontic field.
What drew you to the field of endodontics?
Between my second and third year of dental school, I was accepted
to do a 1-month oral and maxillofacial surgery externship in Houston, Texas.
It was an incredible experience.I was exposed to all facets of oral surgery.
I saw and learned a lot, but decided that it’s not a specialty
I want to ultimately pursue.
Once I finished dental school, I took extensive courses in orthodontics and
treated a few cases to see if I would like this field and pursue orthodontics
as a specialty. Although I enjoyed orthodontics,
I was drawn to the specialty of endodontics because I felt I could help patients
in urgent need, many of whom have severe pain and need to be seen right away.
That means you always have to be available, to be able to come when
they’re in pain, because that’s when they need you.
I also like to be challenged and oftentimes, dental pain is not well
localized so I need to gather all my “evidence”, very much like a
detective, I review the medical and dental history, the X-rays as
well as perform repeated clinical tests to try and localize the
source of pain which at times is not related to any tooth, but is
rather pain referred from another region of the head and neck.
Some colleagues have asked if I am ever bored with the field of
endodontics, but I am far from “bored” as each case presents itself
with its own challenges and patient management is also an artform.
I embrace the challenge and I enjoy patient management.
When I think about other aspects of dentistry, particularly aesthetic
dentistry, success is oftentimes dependent on your dental team such
as the dental technician and his or her ability to produce a prosthesis
that has proper emergence profile, seamless margins, perfect shade
and contour. Also, many patients have their own view of aesthetics
and impose their wishes when it comes to shade and contour, which
may not align with the dentist’s view. This presents as a challenge as
patient factors can impact the prosthetic result.
In contrast, endodontics depends entirely on the clinician and their
ability to perform quality work. There are usually no patient
interferences apart from the dentally anxious or young patient who
may require sedation to be comfortable throughout the procedure to
allow the endodontist to properly complete treatment. So in essence,
the success of the treatment depends almost entirely on me.
Talking about soft skills (communicating with the patient,
empathy), did you learn them in dental school or did you learn
them with clinical experience?
In managing patients, you always must remain calm and take charge
of the situation. Many patients are dentally anxious, others have
researched the procedure online, creating some fear. Some patients
are overtly anxious but others are not. It is the patient that conceals
his or her fear, that concerns me the most. These patients can faint in
the chair in the matter of seconds.
Psychologically, if you control your interaction with the patient from
the beginning of the appointment – in the manner in which you
talk to them, if you exude confidence, if you tell them ahead of time,
what you are planning to do and what to expect - then he or she will
feel more at ease and more willing to comply with any further
instructions you give them.
When I first meet a new patient, I start off with a small joke, to
make him or her feel comfortable. Then I review their medical
history. During all this time, I am reading into their reactions and
listening to their responses in order to quickly discover their
character. I am also under scrutiny, as patients are quick to formulate
their impression of me. It really helps to try to understand the
patient as best as one can: if they’re generally afraid of the dentist, or
only afraid of a specific dental treatment. Most insist on anesthesia
but some, surprisingly, refuse it. So in dentistry it’s very important to
understand the human psyche, especially when you want to help a
person who is in significant pain or who hasn’t slept for days.
If in Europe medicine has a rather humanitarian ante, in the
United States it’s seen as a business. What’s the situation in
Canada?
In Canada, some have access to government funded dental public
health clinics such as children under the age of 18, elderly and
people on disability or welfare. Most Canadian dentists; however,
work in private practice. Owning a dental practice is very expensive.
You can buy a practice together with its active patients but you pay
the price for this “package”. And you hope that the dentists from
whom you bought the practice will stay for at least six months or a
year, so that the transition is easier and the patients begin trusting
the new dentist. The other option is to start from scratch and rent or
buy a practice and all the equipment, separately. To offset the
financial burden of owning a practice, many of these dentists work
as associates in other private clinics, in order to support themselves.
I think it’s every dentist’s dream to have a flourishing well organized
practice, but the practice of dentistry has indeed become more
complicated nowadays. For example, if you want to sedate your
patients in Ontario, regardless of the level of sedation, you have to
register with the Royal College of Dental Surgeons of Ontario, the
dental regulatory body for dentists in Ontario. Dentists have to
closely follow the rapidly changing regulations in order to comply
and continue administering sedation.
Every 3 years dentists holding sedation permits get audited by the
dental regulatory body. Charts are audited to ensure anesthetic
records are correctly written with blood pressure, pulse oximeter
readings. Our facilities get inspected to make sure we have portal
suctions, properly stocked emergency drugs and resuscitation
equipment. So on the one hand, patients are protected, but on the
other hand, this onerous process also dissuades dentists from getting
their sedation permits and thus they avoid sedating patients
altogether.
The cost of treatments are more expensive here, compared to
Romania, for example, but dental supplies are more expensive, too.
Because of the pandemic, personal protection equipment has
become exceedingly expensive. And it’s hard to put this financial
stress on the patient, as patients are already financially burdened,
many having lost their jobs due to the pandemic. So in the end the
dentist suffers the loss and profit margins decrease.
.
What is a regular work day for you and how many days a week do
you work?
I start work at 9 and finish usually at 5-6 o’clock in the afternoon. I
can work even later, so I always leave an hour open for emergencies.
Often I have to insist that my assistant take a half an hour break,
but during this time I complete my charts and reports. Sometimes
another assistant helps me and I continue working through lunch.
Indeed, we work a lot here, I believe it’s the North American style,
but from what I’ve heard dentists in Europe and Romania work a
lot, too. Personally, I work 4 days a week. On Tuesday, my day off, I
teach at the faculty of dentistry as a clinical demonstrator assisting
3rd or 4th year dental students. I also work on upcoming
presentations, webinars or write and edit articles.
The following is a webinar used by endodontic students and residents.
You can check it out at: https://jcda.ca/article/b38. Also, my recent discussion on cervical external resorption with
the Canadian Dental Association Oasis can be viewed by clicking here:
https://vimeo.com/467771690
……………………………………………..
Interviul a apărut in româna si engleză in revista http://medicideelita.com care apare in România
|
medicideelita.com 10/21/2021 |
Contact: |
|
|
