Opinii - China si manevrele din Marea Chinei de Sud
Manevrele Chinei, mai noi sau mai vechi, din Marea Chinei de Sud, stirnesc intrebari. Vrea China sa-si manifeste statutule de mare putere, sau este doar o chhestiune regionala ce tine de pretentiile ei ca natiune de a avea un stat unitar?
De-a lungul istoriei omenirii, hartile lumii au suferit modificari continue. La fel s-a intimpalt si cu statutul marilor puteri. In zilelel nostre, hartile nu mai sufera modificari apropae deloc. In schimb, statutul marilor puteri ale lumii inca se schimba.
Numai cu 35 de ani in urma, Statle Unite ale Americii si Uniunea Sovietica erau cele doua superputeri ale lumii, care aveau in jurul lor aliati care se pregateau continuu de razboi. Pina la urma, razboi nu a fost, desi oamenii au considerat ca un razboi rece tot a fost.
La citeva decenii de la cadera comunismului, statutul marilor puteri s-a schimbat. Ca o alternativa la G7, adica marile puteri economice ale lumii, a apraut G20, unde au intrat tarile cu mare potential de a fi Mari Puteri. Printre ele, bineinteles, au intrat China si India. Pe viitor nuar mira pe nimeni ca in rinduriel marilor puteri sa intre si citeva tari africane.
Nu demult, un domn japonez a vorbvit despre China ca despre o superputere. Unde ar fi greseala? Termenul de superputere a lumii a fost folosit in Razboiul Rece pentru a desemna Statele Unite si Uniunea Sovietica. Dupa stingerea acestui razboi, Statele Unite a ramas singura cu acest statut. In aceasta calitate, America a devenit jandarmul lumii.
China si India au impreuna peste o tremie din populatia planetei. Potentialul lor economic, datorita populatiei, este impresionant. Din acest punct de vedere, ambele tari pot fi catalogate ca titani. Si totusi, nici una dintre aceste doua tari nu ava fi o superputere a lumii. De ce? Pentru ca o superputere a lumii inseamna ca aceasta sa fie deasupra altor tari ca potential militar si ca in jurul ei sa graviteze prietenos alte tari. Dar acesta nu este este singuril motiv. In lumea actuala, in lume sunt poli de putere, care sa contrabalanseze cumulul de populatie ale celor doua tari. Europa unita este un pol de putere mondial, al carui statut va dainui, se pare pentru totdeauna. Statele Unite ale Americii, impreuna cu vecinii sai, Canada si Mexic, sunt un alt pol de putere. Intiietatea Americii va ramine inca pentru mult timp de acum inainte, chair daca China si India cresc.
Nici China si nici India nu au, si par ca nu vor avea, un asemenea statut vreodata, de superputeri. China, chair daca este prima putere econimica a lumii, are un regim communist, care, ca toate regimurile comuniste, se va stinge cindva. Pina atunci, China nu este altceva decit o tara izolata militar si nicidecum o tara in jurul careia sa graviteze alte tari. Potentialul ei economic nu face din China o tara care sa aibe aliati militari, ci doar o tara interesanta pentru afaceri.
Nici India nu va fi o superputere a lumii. Potentialul ei economic este similar cu cel al Chinei. Chiar daca este cu doua decenii in urma Chinei din punct de vedere economic, India poate fi pe viitor o tara mai interesanta economic decit China datorita faptului ca are democratie. O Indie democratica si prospera nu insemana un pericol pentru nimeni.
Recentele manevre militare ale Chinei in Marea Chinei de Sud au adus in discutie ingrijorarea comentatorilor politici din lumea democratica. Unii dintre ei sustin ca China s-ar pregati sa invadeze Taiwanul. Altii spun ca China doar hartuieste Taiwanul pentru ca acesta sa cedeze psihic si sa cada in bratele Chinei de buna voie. O astfel de atitudine are, ca sa spunem asa, un dram de simpatie din partea celor care admira ingeniozitatea mintii umane.
Unii comentatori poplitici poate au pus in balanta, si desigur poate fi discutat, un eventual apetit al Chinei pentru teritorii, in conditiile in care pe plan mondial s-a creat acel precedent periculos in care Rusia a anexat Crimeea. Cu toate acestea, situatia din Marea Chinei de Sud este total diferita. China nu are o flota in Taiwan, asa cum au avut rusii in Crimeea.
Trebuie sa amintim faptul ca Taiwanul este o tara democratica, unde s-a retras regimul nationalist chinez, care a pierdut razboiul civil cu regimul comunsit chinez in trecut. Trebuei sa amintim faptul ca in insula traiesc peste douazeci de milioane de oamnei si ca acolo exista democratie. Recent acolo a fost un referendum cu privire al viitorul insulei. Iar tawanezii au votat, in conditiile in care China este inca o tara comunista, sa ramina singuri.
Problema Taiwanului pare pentru China o chestiune de propaganda la adresa poporului chinez si nimic altceva. Desigur remarca japonezilor cu privire la un eventual statut de superputere poate le-a zgindarit putin orgoliul, dar China nu are nici o sansa sa faca nici un pas impotriva nimanui ca stat communist. Iar daca se va democratiza cindva, unirea cu Taivanul va fi naturala. Atunci, China nu va duce lipsa de sentimente nationale din parte taiwanezilor, dar va trebuie sa piarda Tibetul si Uigurstanul.
Poporul chinez a fost si va ramine un popor pasnic. Preocuparile chinezilor tin foarte mult de lumea afacerilor. Cit priveste pe comunsti, ei nu au cum sa aibe mai mult decit zimbete frumoase la intilnirile internationale, olimpiade, respect pentru harnicia poporului chinez, un statut de mare putere si atit. Cit despre o eventuala China democratica, atunci vor fi generatiile viitoare care sa trateze China cu respectul unui popor mare.
Ambrozie Lucaci , London ON
|
Ambrozie Lucaci 10/18/2021 |
Contact: |
|
|
