La taifas cu toamna
colo...jos, pe-un colț de canapea
fără stavili puse spre intemperii,
mă așteaptă zilnic blândă, vârsta mea
și eu niciodată nu pot să-ntârzii.
mă sfădesc cu crinii, ce ar vrea s-adorm.
mă mint trandafirii că-s rumen ca ei.
o căruță lasă zmac de cloroform
și-o fată...mai veche, plimbă doi căței.
nu citesc ziarul că mai am de scris.
și vin polițiștii...proști dar frumușei.
s-a sfârșit gâlceava...care cine-a zis?!?
Marea mea cea Neagră...Stixul, pantha rei.
zările-s albastreee!.. ca în rapsodii.
totuși, norii negri mai bat din picior.
e porunca sacră ca prin poezii
să pună poeții doină...mamă...dor.
din zori până seara, jos, pe canapea
îmi șterg ochelarii și-mi respir aleanu
și-mi aduce-aminte toamna, toamna mea
că mă trag din Goga...nu din Topârceanu!
colo...jos, pe-un colț de canapea
fără stavili puse spre intemperii,
mă așteaptă zilnic blândă, vârsta mea
și eu niciodată nu pot să-ntârzii.
Cîndva pe planetă
George Filip , Montreal
|
George Filip 10/16/2021 |
Contact: |
|
|
