Ispita radicalismului de stânga
O gândire politică echilibrata poate fi doar aceea în care unii pot exprima idei de stanga fara sa fie acuzați de comunism iar oponentii din dreapa pot la randul lor susține un program politic fără sa fie etichetați drept fasciști. Dialogul de idei adesea este viciat.
Mesajul unei revoluții radicale de stanga este promovat adesea de activiști fervenți aflați la stanga spectrului politic. La mai bine de un secol de la revolutia bolsevica din octombrie 1917, într-o lume complet transformată care nu mai are aproape nimic în comun cu trecutul, ispita utopismului de extrema stanga continua în ascensiune. Societatea occidentală modernă se deosebește fundamental de lumea vestică a secolului XIX care a germinat ideile politice de stanga.
Economia de piata modernă pe care o combateau primii ganditori socialisti acum peste 150 de ani nu seamănă cu acel “capitalism brutal” sau “sălbatic” atacat de Marx, Kautsky, Rosa Luxemburg sau Bernstein. Atunci sindicatele earu interzise, grevele erau privite ca un act de revolta si reprimate, ziua de lucru nu avea număr limitat de ore, lipseau ajutoarele sociale de orice fel, nu erau pensii; mai mult, muncitorii urbani și agricoli, adică vasta majoritate a populatiei, nu putea vota. In esenta, singurele forme de asistenta social erau asigurate prin mila bisericii iar școlile nu erau pentru toți și adesea copiii săraci nu aveau acces la invatamant. La o simpla analiza, toate aceste bariere au fost anulate în timp iar societatea contemporană în lumea vestică nu are nimic în comun cu trecutul criticat de marxism.
Capitalismul contemporan posedă un amplu sector de servicii publice, ample drepturi politice și civile, suport social amplu și este fondatorul statului de tip welfare; principiile drepturilor omului, izvorâte din revoluția franceză, au fost adoptate de ONU și călăuzesc deciziile oamenilor politici; proprietatea privată, deși sacrosanctă, nu mai duce la abuzuri, căci este echilibrată de o serie de alte drepturi și îndatoriri societale. Mai mult, transformarea capitalismului a avut loc doar parțial sub presiunea mișcărilor muncitorești și a criticii socialiste și în mod fundamental schimbării interne continue a unei societăți în căutarea echilibrului social și politic.
Deci lumea anului 2021 este fundamental diferită, atunci apare întrebarea, ce susține aceasta continua ispită a stângii radicale? Pentru că singurul element neschimbat azi este strigătul de luptă al stangii politice, in special cea radicala, din ce în ce mai vocal în mediile de informare și în media socială. In anii ‘70, stanga politica radicala din America anunta o “revolutie generala” iminenta pe fodul razboiului din Vietnam în tandem cu nemulțumirile societale și politice generale. Revoluția nu s-a produs însă mișcarea “Ocupației” care a apărut în 2011 este un alt produs radical de stanga care continua sa inspire mase largi. Mai mult, politicieni consacrați cu șanse politice reale, Elizabeth Warren si Bernie Sanders, au adus în discursul politic central “revoluția politică” si “schimbarea structurala”. Asadar ideile de stanga radicala nu au ramas în periferia ideilor politice, ci au devenit centrale.
O explicație sumară a continuității fenomenului este data de perpetuarea continua a problemelor și a nemulțumirii generale: recesiune, costuri ridicate, războaiele din Afganistan și Irak, problemele generate de mișcarea “schimbării de clima”. Lista este deschisa si in continua crestere. O alta explicatie este “ispita egalitarista” care este promovată consecvent de radicali ca “posibilitate” și invalidata ca aspirație socială data de nevoia de progres și ascensiune exprimate de individ în mod natural. Stanga radicala considera meritocratia individuala un pacat inventat de asupritori istorici.
Ispita vine ușor pe aceasta linie de gândire care vinde miraj ambalat în culori vii. Paradoxul stângii radicale de azi este acela ca de fapt ea lupta împotriva unei societăți care i-a asigurat dreptul la exprimare și a unui fundament economic care i-a asigurat existența. Pe acest fond, radicalii practica memoria istorica selectiva si ignora experimentele totalitare comuniste - atât cele trecute cât și cele prezente - care sunt produsul direct al extremismului de stanga. Validarea propunerii de stanga insa este dată de existența problemelor sociale, politice, economice, climaterice care sunt reale si cer solutii. Invalidarea stângii vine din metoda propusă pentru a atinge scopuri care este fie infantila politic (utopica) fie agresiva (ocupantii de dupa 2011). După un secol de esecuri politice și sociale, lectia radicalismului de stanga ramane neinvatata. Răspunsul logic oferit de centrul politic și balanța de putere nu este dorit de stanga radicala.
Orice propunere inspirată de aspirații marxiste radicale trebuie sa treacă prin “dezvaluirea minciunii” - un fel de terapie ideologică propusă de Soljenitin. Adica, umanitatea trebuie sa se aseze dincolo de ideologie pentru a vedea realitatea istorică a terorii totalitare comuniste. Comunismul nu a fost pus la zid și nu a fost condamnat global iar stafia lui bântuie prin lume. Adevarul trebuie sa fie valuta forte in tranzactia cu idei radicale. Este cu adevărat posibil ca fanaticii de extrema stanga să instaleze un nou regim totalitar chiar undeva în inima democrației pluraliste? Nu se stie. Dar poate umanitatea sa își asume un asemenea risc?
Luiza Mureseanu , Toronto
|
Luiza Mureseanu 10/10/2021 |
Contact: |
|
|
