Thanksgiving story
Îmi amintesc si-acum frumosii ani,
Când la sfârsit de toamne celebram
Cu toti, ziua recoltei, căci aveam
De toate si, în plus, chiar si tărani;
Avem si azi, dar toate-s din import,
Ce nu mai vezi, tăranii bucurosi
Prin târguri, iarmaroace, pe la Mosi,
Fiind, c-asa-i comertu’, la export,
De ajunsei, si io, cam de vreun an,
Prin tara ce se-ntinde sub artari,
S-aud că-n toamne ăstia, de barbari
Ucid si devorează un curcan,
Unde, pe Jii, mai bine-o tii pe praz,
Să frigi, tu, un curcan, ori să-l prăjesti,
Si-apoi, cu garnitură, să-l servesti(?!)…
E caz de puscărie si necaz,
Pân’ mă luară niste consăteni
Veniti, tot din Pielesti, cu ani ‘napoi,
“Să frigem un curcan, c-asa-i la noi!”
Vorbind ca băstinasii canadieni,
De îmi scuipai în sân de speriat,
Făcui câteva cruci, pentru dusmani,
Da’ cum aveam, eu, boală pe curcani,
M-am dus la ei acas’ ca invitat,
Să înteleg doar dup-un păhărel,
Mirându-mă când Veta se ivi
Cu-o tavă, ce de-abia se opinti
Punând-o-n fata noastră, usurel,
Că mă-nchinai din nou, către Înalt,
Văzând ce pui, mă vere, barosan!…
Si io...care credeam că-i un curcan
Dintr-ăla care umblă pe asfalt!
Valeriu Cercel, Hamilton
|
