Se plimbă sufletul prin toamnă
Se plimbă sufletul prin toamnă, Mânat de dorințe și dor Îmbracă o nouă haină Crezând că-i va fi mai ușor. Își leapădă vechiul veșmânt Își ia tristețile în glumă Vor fi risipite de vânt Și rătăcite fără urmă. O avalanșă de dorințe Și-un nor de doruri călătoare Dau sufletului năzuințe Și poftă ce-l face să zboare. Melancolia se-nfiripă Dintr-un arămiu tomnatic, Uită de teamă și frică Devine nostalgic, romantic. Își dorește o schimbare Spre meditație înclină Dorința-i este-atât de mare, Oftează-ntr-una și suspină.
Se luptă o frunză cu toamna
Se luptă o frunză cu toamna, Ar vrea să i se-mpotrivească, Dar e tare șireată doamna, Încearcă să o păcălească. Culoarea și-a schimbat deodată, Verdele-n arămiu îi bate, Abia mai șade agățată, O bate vântul dintr-o parte. S-a răcorit pe nesimțite Și este tot mai zgribulită, Codița-i tot mai grea și simte Că-i veștedă și ofilită. Degeaba se împotrivește, Copacul n-o mai poate ține, Deși nu vrea, îl parăsește, Oftează lung printre suspine. Aceasta-i soarta unei frunze, Să fie bătută de vânt, În așteptările-i confuze, Zace căzută la pământ.
Colț de suflet
Mi-am privit în suflet, n-o făcusem demult, Mi-era teamă să văd, să simt și să ascult, Simțeam că îmi lipsește, o bucată mică, Mușcase adânc viața și-mi era tare frică. Și nu m-am înșelat, uitându-mă atent, Lipsea colțul acela, unde erai prezent. În timp, biata mea viață a-ncercat să-l repare Și-a pus o bucățică din alt suflet, se pare. Eu am o bănuială și mă gândeam la ea, De unde știa viața, cât suflet îmi lipsea Și că-i sufletul care mi se potrivește, Un suflet pereche, ce mie îmi lipsește? E colț din sufletul tău? Nu aștept răspuns. Eu simt că este-așa și-mi este de-ajuns.
Valuri
Valurile vin și pleacă Însă mările rămân, Toate relele se-neacă, Visul rămâne stăpăn. Briza adie prin plete În al valurilor vals, Marea face piruete, Duce-n larg dorul rămas. Soarele, din largul zării Trimite razele lui, Dăruiește depărtării Urmele trecutului. Cerul, ziua îndulcește, Nori pufoși veseli plutesc, Un pescăruș rătăcește, Peștii îl ademenesc. Și mai vin valuri și pleacă, Mările le stau în drum, S-au pus ca să se întreacă, Doar iluzii mai rămân.
( Drepturi de autor rezervate)
|
Versuri: Luci Trușcă 10/6/2021 |
Contact: |
|
|