Frunze de toamna aurii
Culorile sunt varste, simboluri si carari,
Frunzele anii cei repede trecuti,
O, Doamne ce valuri vin pe Mari,
Iar omenirea fuge de-a Tale indurari!
Culorile port sange in frunze aurii,
Ce cad pe un pamant uscat,
E toamna aurie peste vii,
Dar fara glasul mandrei Ciocarlii!
Cad frunzele batute-n vant,
Frunze de toamna aurie!
O caprioara vine tremurand,
La un izvor cel vede doar in gand!
Peste paduri un ruginiu covor,
Se lasa ca un cer innourat,
Paleste frunza fiecarui pom,
Precum viata mea de om!
Cand o veni culoarea primaverii,
Eu n-oi mai fi o floare sa privesc,
Ci am sa dorm in umbrele tacerii,
Sub glie regasindu-mi lumina mangaierii!
Culorile sunt varste, simboluri si carari,
Frunzele anii cei repede trecuti,
O, Doamne ce valuri vin pe Mari,
Iar omenirea fuge de-a Tale indurari!
Ioan Miclau
|
