Poezii din volumul " Si îngerii plâng "
SI ÎNGERII PLÂNG
Si îngerii plâng cu noi pe pământ
Si îngerii se îngrozesc de risipirea noastră
Si îngerii îsi caută îngeri să îi adăpostească
Sătui, goliti de duh si mana lor cerească
Si-au dus războiul nevăzut
Ciungi, fără aripi rămânând
Au pierdut transeele din cer si pe pământ
Nu se mai pot întoarce si nici rămâne
Parcă si-au pierdut menirea
Se simt rătăciti, pierduti
Că nu mai caută nimeni Duh Sfânt
Si se preferă lucruri, poleială si pământ,
Că nu mai e cuvânt
Si nu mai e lumină în întunecare,
Că nu mai este căutare cu ardoare...
ASTEPTARE
Fiinte omenesti, sunteti născute pentru a iubi
Divinul a-l descoperi, ca un râu curgător vom deveni
Oameni cu aripi de fluturi
Oameni cu suflet de mătase
Si voi ati fost o larvă la început
Care, hrănindu-se cu seva divină,
S-a transformat în gogoasa cristalină
Mătasea s-a extras, dăruită cu mare har...
Ceilalti, ce deveniti instrumente de tortură ,
Rămâneti doar o larvă nedezvoltată,
Înecati în propriul ego, nu stiti să înotati, să vă salvati
Hristos vă asteaptă, urmati pasii,
La El vor duce rugile inimii voastre.
CE NU AI DĂRUIT, SE PIERDE
Să ne trezim în fiecare dimineată c-un gând umil
Si acest gând să ne fie rugăciune pioasă peste zi
Unui flămând să-i dăm, să-l săturăm, să-l adăpostim
O haină dăruieste-i acestui om flămând
Dar cel mai mult încredere si avânt
Că poate să o ia de la început
Hristos primeste rugăciunea ta cu bratele deschise
Tu, haina ce ai dăruit, Hristos îti va înlocui
Pace si dragostea va încălzi tot sufletul tău
Si al celor dragi tie va înflori
Trezeste-te cu inima înaripată, tu o cetate întărită să-i fi
Lumea din exterior să primească duhul tău, soare ceresc
Mai putini flămânzi vor fi, rugăciunile se vor înmulti...
SFINTIRE
Sfinteste, Doamne, lucrul mâinilor mele
Si dacă ar fi să nu mai pot vorbi
Rugăciunea nu îmi va pieri
As zice în gând acest legământ
Sfinteste, Doamne, lucrul mâinilor mele
Iubirea e caldă, iubirea e suavă, iubirea e candoare, Iubirea e umilă... 14
De câte ori ne întrebăm ce e iubirea
Iubirea e un simtământ de fluture zburând
Dintr-o floare bând ce găseste el mai sfânt
Iubirea e un trandafir în mintea ta
Petalele nu se vor scutura cu niciun anotimp
Iubirea e ca pădurea răcoroasă
Ce te face să te simti în sălas de sfinti
Iubirea e ca un lan de grâu unduind în asfintit
Aprins de un soare blajin
Iubirea e albastrul cerului imens, care vine, pleacă
Se găteste în culori, cu nori, cu stele făclii
Cu mistere adunate de ani mii
Iubirea e râu curgător, de viată dătător
Dăruieste, ne sopteste, inima ne înfloreste
Iubirea e sacrificiu divin, poartă coroana de spini
Încearcă paharul cu venin
Să îti urci în destin, spre Dumnezeul sublim
Să retrăiesti ce Hristos a pătimit
Iubirea ne e munca săvârsită, de mâini sfintită
Am venit pe pământ,
Suntem datori să muncim, să dăruim
Câte primesti fără să te spetesti
Soarele, luna, cerul, pădurea, mările
Aerul, apa, iarba, nisipul, necuprinsul
Îti sunt dăruite cele ceresti,
Ai ochi tu să vezi si inimă să întelegi?
ESENTA ÎNVIERII
Când gusti din pâine stii gustul gliei
Întelegi durerea care seceră viul
Izbânda ostenelii cu care tu esti hrănit
E din rugăciunea mâinilor crăpate
Esenta răstignirii si învierii
“Luati, mâncati, acesta este trupul meu”
Când gusti din vin stii truda lucrătorului
Puterea soarelui, sfintenia ploilor, dar ceresc
Sentinta securii care a tăiat copacul
Pentru butoi, să învechească vinul
Sângele lui Hristos
“Sângele legământului celui nou
Care se varsă pentru multi, spre iertarea păcatelor.”
Trăiesti pătimirea să ai reînvierea...
PLOAIA
Câtă iubire în ploaie, cât mister
Lacrimile îngerilor
Iubire sacră între flori, cer, pământ
Păduri si taine se sfintesc
Mugurii cresc
Grâul dă gliei măretia
Glia face nunta cu veselia rodirii
Ploaia, bucuria, reînvierea, reîntregirea
Îmbrătisati ploaia, regina cerului
Înăltarea duhului...
MAMA
În ziua în care sufletul tău e ca un cortegiu funerar
Si inima ta nu are habar de ce este asa
Nici nu întelegi ce îngropi sau dezgropi
Dacă ai pierdut ceva sau ai lăsat să piară
E mult mai sigur că ti-i dor de mama ta
Incomensurabila mângâiere a mamei tale
Unică amprentă care dezleagă amărăciunile tale...
După ce a plecat la Tatăl Divin
Trăiesti sugrumat, jumătate gol, jumătate plin
Sfâsiere noaptea, sfâsiere ziua îti este
Viata devine o poveste
Începi să trăiesti din amintiri, mai plângi, mai suspini
Ca orfan, nimic nu este mai dureros
O găsesti peste tot, sărută-ti mâna, e doar mâna ei
Legământul acesta divin din mamă în mamă
Doliu etern, o să ne revedem
Într-o zi, când trandafirii vor plânge
Spinii vor fi leacuri
Alti orfani rămân pe pământ
Predau legământ...
Extrase din vol. Si îngerii plâng
Carmen Cristina Oltean. Toronto
|
Carmen Cristina Oltean 9/27/2021 |
Contact: |
|
|
