Interviu cu toamna
O poezie drăgută si amuzantă, semnată Duduia Grădinărita - publicată la rubrica “Realitatea zâmbeste” a revistei “Realitatea Ilustrată” din 22 septembrie 1928.
Mi-a plăcut si sper să vă aducă si vouă un zâmbet pe chip,
P.P.
M'am întâlnit cu Toamna'n piată.
Era, fireste, dimineată.
Ca orice bună gospodină
Si Toamna este matinală.
Am acostat-o cu sfială.
Purta o haină de lumină,
Cu broderii de crizanteme,
La gât si mâneci cu ajour,
Si'n păru-i lung - căci e doar zvon
Că s'o fi tuns “a la garconne" -
Purta lucioase nestemate.
- Stimată Toamnă-ti zic bonjour!
Te întâlnesc asa devreme?
Ce te-a făcut să vii încoace?
- O, voi, sunteti, niste ingrate!
Indiferent, femei, bărbati,
Cu totii sunteti doar ingrati!
Priveste rodul ce se coace,
Priveste bogătia'n jur,
Si în declinul firii'ntregi,
Priveste cât de multă viată,
Pe care moartea tot o cheamă!
Dar, astea nu le întelegi!
Vezi colo, frunza de aramă...
Si dincolo cea poleită?
- Arama deci ti-o dai pe fată?
Îi cad în vorbă eu, grăbită;
Dar ce-i al frunzelor tezaur,
când n'avem înca leul aur,
Si ce-i trandafiria zare,
Când noi n'avem stabilizare!
Si deci te'ntreb: Pe lângă nuci
Si crizanteme si gutui,
Stimată Toamnă, ia să-mi spui:
Vreun împrumut nu ne aduci?
- Ei uite, n'aveam eu dreptate
Zicând că voi sunteti ingrate?!
În loc să-mi multumesti frumos,
Pentru-al naturii sfânt prinos;
În loc să urmăresti în zbor,
Plecarea rândunelelor,
În loc să-mi ceri ca să-ti ofer,
O stea din câte cad din cer,
Tu îmi pretinzi - de necrezut! -
Să stabilesc un împrumut!
Eu am pe lume o misiune
Să'mpodobesc ăst glob de-argilă
Si nu fac nici o promisiune
Nu-l concurez pe Don'Vintilă.
- Oh, te pricep! Lăsăm povestea!
Pentru'n poet destul de crud e
Să se ocupe cu acestea?
Dar cu chiria ce se-aude?
Se mai reduce, vreau să sper?!?
- Vai ! Esti grozav de terre-a terre!
De ce nu mă întrebi mai bine.
De măciesi si de gherghine,
De crocusi sau de lăuruscă?
Îmi vii cu-o întrebare bruscă!
Cum n'ai aflat din altă parte,
Dacă eu însumi nu ti-am spus, că
Adăpostita sunt de-un veac,
În scorbura unui copac?
De capitală stau departe.
Proprietaru-i om de treabă
Si de chirie nu mă'ntreabă:
- Stând în pădure, ai solie!
Cu lemnele cum o să fie?
- Natura e'n apoteoză;
Voi vă gânditi numai la proză.
Si vrei acum să mă descosi
Dac'o s'aveti sau ba, galosi,
Si-ai să te-apuci să mă înjuri
Căci nu poti face murături?
Si tot eu fi-voi ghinion,
Că nu sunt rosii de bullion!
Si'n case-i zarvă si răscoală,
Că n'au copiii cărti de scoală.
Ei bine nu! M'am săturat!
Of Doamne, ce popor ingrat!
Când oi mai da eu pe la voi,
V'aduc remanieri si ploi,
V'aduc Bălani si guturaiuri,
V'aduc dansante si-alte ceaiuri,
V'aduc congrese, conferinte
Si gripe fără năzuinte,
Dar n'aduc puf de pe ponoare,
Pe cer triunghiuri de cocoare;
N'aduc amurguri fermecate
Si'n bucle n'aduc nestemate,
Si nu aduc nici împrumut,
La revedere! Te salut!
|
Duduia Grădinărita 9/24/2021 |
Contact: |
|
|
