Dileme : Dor de reîntâlnire cu grupul de oameni cu inimile de aur
Nu demult, am vorbit cu un bun amic din România, la telefon vorbind, fost gazetar si el mi-a povestit despre satisfactia si bucuria lui când primeste de la mine magazinul Observatorul prin postă si cum aproape zilnic “gugăleste” si urmăreste pagina “Observatorul” “on line”.
- Voi, acolo unde sunteti acum, în Toronto, sunteti un grup de oameni cu inimile de aur…
M-a apostrofat el, nu-i vorbă, pentru că i-am spus odată, printre altele, vechea zicală, precum că în Canada totul e bine, Canada este o tară unde nu se întâmplă nimic.
- Da, si cu potopul prin care ati trecut în vara asta. cum a fost ?
Asadar, omul meu, deosebit de erudit, a pornit a comenta si a lăuda publicatia noastră.
Consider că e de-a dreptul pueril să repet ce a spus amicul meu pentru că publicatia noastră, viata si activitatea ei se află într-adevăr în centrul vietii noastre, a “grupului de oameni cu inimi de aur”.
Cel mai nimerit este ca, într-una din zile, să iei în mâini “Observatorul”, nu pentru ca să parcurgi un articol oarecare, ci ca să faci o evaluare a ceea ce aceste pagini aduc obstei românesti în Canada.
Si, după cum stiu si aflu mereu, nu numai în Canada.
Mărturisesc, am sosit cam târziu la întâlnirea cu acest grup de oameni care mai apoi mi-au devenit colegi dragi. O bună prietenă a încetat din viată si am trimis un elogiu la ziar si care a fost publicat.
Apoi, mai târziu, am fost invitat, spre surprinderea mea, la cenaclul organizat de această publicatie si, “odată ce mi-am udat picioarele, am continuat să înot”.
Asa l-am cunoscut pe editorul Puiu Popescu, acest om minunat si priceput care are un rar talent de a sti ce trebuie publicat si ce nu, care veghează la calitatea publicatiei si moderează intâlnirile noastre.
Am avut prilejul să stau de vorbă cu maestrul Nicăpetre, cu eminentul doctor Dinu Dimitriu, cu familia Ghinea, cu Elena Buică si Veronica Lerner. Pe Maria Cecilia Nicu si pe talentatul David Kimel îi cunoscusem cu multi ani înainte.
Magazinul “Observatorul” nu are o redactie propriu-zisă, nu birouri si parapeturi, nu secretară si stenografe. Colaboratorii au în schimb un talent ce nu-l poti cumpăra cu milioane.
Ei scriu din convingere, pentru că au ceva pretios si bun de spus.
Nu au remuneratie ci doar adulatie din partea colegiului redactional si a cititorilor.
Acest magazin, care ar trebui să apară, in forma tiparita, mult mai des , a primit de cateva ori titlul de “Honorary Member of National Ethnic Press of Canada”.
Asta vorbeste de la sine.
Vrei să cunosti ceva din operele lui Rilke, Rebreanu, Faulkner sau Eminescu? Maria Cecilia Nicu e sursă pretioasă. Un popas cu gândul la Dumnezeu si tot ce este învolburat cu credintă, găsesti în “Pagina Crestină”.
Nu pot să trec cu vederea un episod când, la una din adunările Observatorului, l-am întâlnit în coridorul locului de întâlnire pe nonagenarul Ovidiu Creangă. Ne cunosteam de la un “party” într-un grup de prieteni.
Mergea grăbit, cu o pâine albă de casă sub brat in care, ca la feicare intâlnire a grupului de la Observatorul,, se infigeau doua stegulete , cel al României si cel al Canadei. In câteva minute, mi-a prezentat verbal patru epigrame de o valoare care ar fi stârnit invidia lui Cincinat Pavelescu.
- Imi pare rău că ti le-am plasat acum, văd că râzi plăcut si regret că nu te-am lăsat să le savurezi după publicare…
Am mai lucrat eu în câteva redactii pe diferite meridiane, dar ca să fii invitat la o zi de reflectie si învătăminte ca la acelea organizate de Observatorul fie in Toronto sau “Câmpul Românesc” de la Hamilton, nu am avut prilejul să particip.
Este acolo ca si cum ti-ai invitat familia toată la un picnic.
Si nu doar familia, ci si maestri artisti, sculptori si scriitori ai generatiei noastre de români, nume consacrate in diferite domenii de activitate, care te fac să te simti mândru că te afli în tovărăsia lor.
Câteva imagini de la aceste intâlniri pot fi găsite si pe site-ul Observatorului la rubrica evenimente culturale.
Unde poti citi materiale ca acestea semnate de Dana Mateescu, Silvestru Moraru, Gavril Morariu, Mariana Popa, Sandra P. Florica Gheorghescu, Viorica Constantinescu, Ion Constantinescu si multi altii pe care urăsc să-i pun la rubrica “si altii”. Ei sunt prezenti în revistă cu precizie la fiecare număr.
Si eu ? Unde mă pozitionez eu ? Sunt oare demn să adaug numele meu alături de acest grup cu inimile de aur, cum bine i-a caracterizat amicul meu de peste hotare ?
Este adevărat, am primit si un premiu oferit de cenaclul Nicăpetre de le lângă Observatorul.
Si totusi ! Am o “Dilemă”…
Oare cand o să treacă această pandemie sa ne reluăm intâlnirile noastre culturale organizate de oameni bravi de la Observatorul ?
|
Harry Beer 9/23/2021 |
Contact: |
|
|
