Îmi trece ora ca minutul
Îmi trece ora ca minutul
Iar săptămâna ca o zi,
O lună este o secundă
Nu mai e Timp de-a irosi.
Gimnastica de dimineață
Iar Rugăciunea-n pas grăbit,
Cumpărături, gospodărie
Iar Timpul e deja finit...
Dar ce să fac cu internetul
Când noutățile curg șir,
Iar din respect pentru Creații
Se cer citite fir cu fir?
Dintr-un ungher mă cheamă Harpa
,, - Mai lasă mătura și hai,
Înalță Cântul ca să piară
Toți virușii cu-al lor alai!”
Mai este Timp de Poezie
Când printre crătiți mă-nvârtesc,
Iar Gândurile zboară liber
Și-n versuri le mai convertesc.
Și cum talantul se-nmulțește
Doar de-l lucrezi noapte și zi,
Mai sânt trei cărți care așteaptă
Cuvinte spre a le spori.
Stăpână îmi sânt mie însămi
Și slugă ce mă străduiesc,
Să împlinesc toată Lucrarea
Cât pe Pământ mai viețuiesc.
Dar tot ce văd cu ,,ochiul soacrei”
Sânt numai ne-mpliniri și gol,
Care se-ascunde pe sub ,,preșul”
De diplome și-onoruri, stol.
Iar cum Iubirea este hrana
Ce-o datorez spre-a dăinui,
Aici și-n RAIUL INFINITUL
HRISTOS mi-o dă, spre-a dărui!
joi 23 septembrie 2021, Montreal/10:58 AM (acasă)
N.B. Înțelepciunea românească spune că: ,,Dumnezeu face din rău un bine”. Izolarea fizică din ,,pandemie” mă ajută în continuare la interiorizare. Mi-ar trebui ca ziua terestră să aibă 48 de ore, dar cine știe dacă și atunci treburile le-aș putea împlini pe toate mulțumitor? Iată de ce cred că INFINITUL ESTE REAL!
Stana Bunea: HARPA DE CUVINTE - Jurnal în versuri (Vol. VII/nepublicat, pag. 193)
|
Stana Bunea 9/23/2021 |
Contact: |
|
|
