Elegie
Trece vremea peste noi și din trei rămânem
doi. stai, te uiți și țipi înalt unde-i,
vreme,
celălalt? unde-i cel din stânga
mea speriat de iarna grea? unde-i cel
din stânga lui, de sub cuibul
cucului? unde-i frunza, unde-i
crângul? nu-i a bună tot
scăzându-l. precum azi și mai
apoi, trece vremea
și cu noi!
Pentru un loc în picioare
Am călătorit mult, și pe bănci, și pe scări,
pe tampoanele trenurilor cu navetiști
care cântau despre fetele mari
cu ochi triști. sunt frecat, omule, rufă
stoarsă și întinsă pe sârmă, cum e
doar una până dă luna. nu vreau catifele,
canapele, dintre cele pe care
se tolănesc pisoii cu mustățile grele. scaunele
domnești - curbate de cei ce s-au târât
până la ele și pe burți, și pe
coate. trei-picioare suduie, numai
biblioteca din Alexandria
duduie. într-un colț de raft cât o palmă
de yard, să aștept rezemat
ca de gard. să-mi cadă în brațe,
neprihănită, îngerița care
de mine se vrea foarte citită.
Mă uit în urma ei
Mă uit în urma ei,
s-a dus. cum aș atinge umbrele
din ring, așa am vrut,
cu gândul, s-o ating. și dacă știu că umbra
încă doare, s-o vreau pe ea că-i bine
mai la soare. doar s-o ating în gându-mi
răzvrătit cu o pădure de ocol
râvnit, cu țeava îndreptată spre trofeu așa cum
știu doar eu și numai eu. să-mi cadă
împușcată la răscruci, să nu mai știu de iele
și năluci. s-o iau în sus? e șaua
unui deal, s-o iau în jos? e cineva
pe cal. te luminează spre apus
îndată, vom face noaptea lată și mai lată.
De juventute
Fost-am și eu tânăr, o minunăție, curcubeu
pe boltă,
tril de ciocârlie. bufnițele toate,
ciorile și corbii ducă-se-n
străfunduri
să le-nșire orbii. do, fa, mi,
re, sol, fluturam din plete tot cu capul
gol (tril de ciocârlie să nu-mi
prind urechea când va fi
să fie). scos dintre piane
fa, sol,do, mi re, la, m-a picat
în creștet
și-am deschis umbrela.
Balada vinului
Am să vin, bătrâne, am să vin, ne-om abțigui
câte puțin. ce ne desparte? zece gări și-un
tren, mereu multiplicat în alt
refren. ne-apropie același gând hai-hui, tăcerile
ce nu răspund oricui și la răscruce
un pahar de vin. am să vin, bătrâne,
am să vin.
așa m-am dus pe mine cu minciuna, căci
m-am mințit, bătrâne, m-am mințit, iar trenul
l-am urcat de-o mie una pe scara unui bloc
neîncălzit. ne-om încălzi, bătrâne,
și-am să vin, ne-om încălzi la un pahar
de vin.
sunt înnoptări în dungă, nu le chem. e-a zilelor
trufia să le-ngâne. tot firul deșirat e iarăși
ghem și nu mai știu din el ce va
rămâne, că-l smotocește, curios, motanul. pe tine
n-am vrut să te mint, bătrâne, și încă
îți promit că vin la anul.
|
