"Martea neagră” ( n.n. 11 septembrie 2001)
O pasăre de foc, oarbă,
spintecă văzduhul si Turnul cu o sută etaje.
Este ora opt si patruzeci si cinci de minute.
Flacăra rosie devine cianotică,
ciuperca neagră se umflă;
unii văd chipul Satanei, imaginea se repetă...
Mii de hârtii ca niste păsări mici, albe, nevinovate,
cu aripi întinse, zboară din turn, cad pe pământ...
Oamenii fug, unii se transformă în scrum,
altii delirează sub dărâmături.
Moartea cade neagră,
serpuind pe zidurile ce se dărâmă
ca niste castele de nisip.
Ochiul galben al soarelui priveste neputincios
pământul acoperit cu aripi sumbre,
aripi ce nu se mai zbat.
Linistea diminetii fuge pulverizată
de zecile de mii de fragmente de geamuri
prin care au trecut odinioară
atâtea priviri, atâtea gânduri, atâtea vise!
Pe străzi, în biserici, lumea se roagă.
Alb, rosu, negru.
Lacrimi, durere, sânge. Vise ucise.
Îngrozit, soarele pleacă.
Amurgul cade peste sângele colorat în mov,
câinii scormonesc printre ruine.
Întunericul devine din ce în ce mai negru.
Luna apare curioasă, glacială, distantă.
Legile urii au învins pentru o clipă.
Sufletele ucigasilor împreună cu cele ale victimelor
se-naltă spre cer pentru judecată.
„Cu ce-am gresit? întreabă sufletele curate,
noi am muncit, am clădit, am iubit...
Dar voi?”
Manhattan, 11 septembrie 2001
Vavila Popovici
|
Vavila Popovici 9/11/2021 |
Contact: |
|
|
