Citindu-i pe clasici - „Istoria literaturii române de la origini până în prezent”, de George Călinescu
„ Că limba (română) în structura și lexicul ei fundamental este latină pare un fapt izbitor...Astfel tot ce privește situarea omului pe pământ și sub astre, ca ființă liberă, civilă, cu instituții și viață economică, categoriile existenței în sfârșit, intră în zona latină.
Românul crede în Dumnezeu, în îngeri, în zâne și a fost botezat de preot la biserică, unde duminica, mai ales batrân, își face cruce și se roagă. El nu e păgân, căci vede deasupra lui, pe cer, soarele, luna și stelele, și nici sălbatic. E domn, om vechiu de cetate și țăran, având o țară, o lege, ascultând de un împărat.
Având pământ, lucrează, face arătură, semănătură, mânuiește sapa, secera, împinge boii. Seamănă secară, trifoi, cânepă. La pădure, la munte, la șes, încalecă pe cal, sau se duce pedestru ori cu carul.
Toamna pe ploaie, vânt, ceață, fulger, iarna pe ger de crapă pietrele stă la adăpost.
Are casă cu scoarțe pe pereți, cu ușă, o curte, un staul, un câine, vacă cu lapte, scroafă, oi, găini. De la fântână aduce apa cu ulciorul ori cu găleata. De-i e foame stă la masă pe scaun și prânzește ori cinează, mâncând pâine, ceapă cu sare, ai, caș, carne fiartă în oală sau friptă pe tăciuni. Se slujește de lingură, mestecă și înghite îmbucătura încet. Toamna pune curechi în bute ale cărei doage le astupă cu papură, iar mai târziu taie și afumă porcul. Seara își așterne, se culcă, se acoperă și doarme. Umblă desculț sau încălțat, se purecă, se scarpină, se scaldă, se îmbăiază, se tunde, pune cămașă, se îmbracă. Are simțire, cuget, și-i place când păsările cântă în arbori, când înfloresc și înverzess pomii, merii, cireșii. Dacă e înăcrit, amărât, zice din frunză și din ceteră. În tinereță merge în pețit și-și alege muiere, făcând nuntă. Are socru, soacră, părinți, frate, soră, nepoți, feciori, cumnați, fini. Mortul se pune în mormânt și femeile îl bocesc. Corpul are oase, sânge, cap, frunte, tâmple, ochi, urechi, rost, dinți, limbă, barbă, mustăți, piept, spinare, șale, mațe, buric, pulpe, genunchi și insul e gras, vârtos, păros, pântecos, subțire, întreg după cum e cazul. Bărbatul se face luntre și punte toate zilele săptămânii( luni, marți etc.), aleargă, , înșeauă și închinge calul, încarcă carul, bate fierul, arama, e păcurar, vinde, cumpără, împrumută. Femeia coase având ac, ață, foarfece, scarmănă lână, toarce, mulge, scutură, șterge, merge prin vecini.” Ediția 1982/ p.8
Fragment selectat de Adriana Gheorghiu din Brampton, Ontario
|
