Trei poezii cu dedicatie
Un imn pentru povești
Un soare prea cald, neașteptat,
lovește pe străzile înghețate
toate întâmplările neîmplinite
cu tristețile gonite din minte
de un miraj risipit în solfegii.
Oglinda spartă ascunde povești
adormite în cioburi fără adiere,
nimicul nu caută fiorul în uitare
și taina neînțeleasă nu moare.
Viața pare ascunsă în amintiri,
nici nu știi ce mai înseamnă,
nu adormim să visăm oglinzi,
tremurăm pe margini de cuvânt,
în umbra rezonanțelor din fire.
Profunzimea de dor a viselor
sculptează în stânca misterelor
un imn pătimaș pentru povești
care nu mai așteaptă nimic.
Transilvania în cuvinte
Șoaptele de cuvânt se înfiripă
în armoniile simbolurilor mute,
însingurate în umbrele de vise,
aduse de suspine destrămate.
Tăcerea strecoară raza de speranțe
după înțelesuri cu înțelepciune,
dar răbdarea din drumurile trecute
pune cuvântul în stropii viitorului
pe drumul pavat cu împliniri.
Sporind comorile puse în cuvinte
așez în poarta minții munții Apuseni
și valuri din Mureș, Criș și Someș,
străfulgerând orice întuneric adormit,
cu eterna dragoste adusă de lumina
florilor născute din rădăcini milenare
cu mireasma Transilvaniei în cuvinte.
Tezaurul neamului meu
Biserica sufletului meu este lumina
din clopotul născut în Transilvania,
comoară milenară a gliei românești,
cu săditul dorințelor drepte fără povești
de nașii Horia cu Avram Iancu și alții.
Dealurile munții și văile sunt o câmpie
sub crucea din Țara Moților icoană,
pe platoul rugăciune din Alba Iulia,
pusă în testament a României Mamă.
Ecourile plaiurilor cu flori ne poartă
din Maramureș prin Sălaj și Bihor,
spre adormirea lacrimilor de durere
pentru zilele lacrimilor de iubire
neascunse prin istorie în mormânt.
Să rămânem în globalizarea relativă
cu infinitul ascuns în inimile noastre,
pe versul cu mireasma plaiului de dor
un respect universal pe al vieții covor.
|
Cnstantin Rusu 9/6/2021 |
Contact: |
|
|
