Gânduri mărturisite - Dincolo de tăcere
Omul obișnuit este în general tăcut, ascultător, blând, nu dorește să intre în conflict cu semenii și își vede de viața lui. Asta până când cineva sau ceva îl agresează, îl scoate din viața lui obișnuită. Acest „ceva”, de aproape doi ani de zile, se numește „pandemie”, deși condițiile de declarare a acesteia nu mai sunt îndeplinite mai nicăieri în lume.
Agresiunile la adresa omului au crescut însă în mod nemăsurat, începând cu obligativitatea purtării măștii chiar și în aer liber, urmată de carantină, de impunerea noilor vaccinuri văzute ca un panaceu universal și de limitarea libertăților individuale bazată pe criterii sanitare.
Continuând pe acest drum societatea umană devine fracționată, împărțită în grupuri sau „fascii”, cum le numeau italienii pe la începutul secolului trecut, separarea făcându-se de această dată nu pe criterii politice sau pe apartenența la grupuri de interese economice, ci pe baza raportării la diversele variante ale virusului sau ale vaccinului.
Avem pacienții infectați cu diferite variante ale virusului, Alpha, Beta, Gamma, Delta și cine știe câte altele vor mai fi. Avem nevaccinații, vaccinații cu o singură doză, cei cu două doze, și cei cu trei sau mai multe doze în viitorul apropiat. Fiecare crede în adevărul lui, mai mult sau mai puțin demonstrat științific, iar faptul că virusul se răspândește în continuare, în toate categoriile, nu mai contează.
La fel ca în Germania nazistă, în Italia lui Mussolini sau în Republica Sudafricană pe timpul apartheidului o segregare socială bazată pe propaganda pandemică se întinde ca o plagă peste tot în lume. Vom avea și noi faliții noștri, nici nu va mai conta motivul, ci doar apartenența la un grup anume, de care parte a baricadei te afli. Dacă întâmplător îți plăcea Eric Clapton, după ultima lui melodie „This Has Gotta Stop” („Acest lucru trebuie să se oprească”), unii zic că ar trebui să-l uiți, sau să te pregătești de repercusiuni.
Și ne-am întrebat de atâtea ori cum a început nebunia nazistă, cum oameni educați, familiști, citiți, adevărați intelectuali, au participat cu tot sufletul la implementarea ideologiei și practicilor fascismului? Cred că în curând vom avea răspunsul, însă ar putea fi prea târziu pentru a opri noua „vânătoare de vrăjitoare”, care odată pornită are nevoie de a arde pe cineva pe rug, nu contează pe cine, de ce, sau pentru cât timp, contează doar ca rugul să rămână aprins pentru împlinirea idealurilor progresiste.
Comuniștii vedeau în chiaburi dușmanii poporului, fasciștii îi vedeau în evrei, unii îi văd în imigranți iar alții în nevaccinați, bazându-se pe convingerea totalitară că „cine nu e cu noi e împotriva noastră”. Împărțirea societății în grupuri și asmuțirea unora împotriva altora are la bază aceeași doctrină „dezbină și stăpânește”, aplicată de mii de ani, aceeași „Mărie cu altă pălărie”. Nici nu ar trebui să le mai numim fascism sau comunism, este doar acea răutate a omului de a-și vedea aproapele asuprit, zdrobit, terminat. Și mai spunem că suntem creștini.
Ce-am avut și ce-am pierdut?. Am avut libertatea de exprimare, o brumă de democrație (unii prin vest chiar mai multă), ceva bunăstare materială și libertate individuală. Am pierdut părinții și bunicii în închisorile comuniste, am pierdut familiile prin emigrare, pierdem prietenii prin fascizare și pierdem libertatea individuală de când decizia privind propriul corp nu ne mai aparține.
Suntem pe punctul de a deveni parte a unui „Borg” care va decide ce e mai bun pentru fiecare dintre noi, ca niște prăpădiți de roboți ce suntem. Idealul leninist ”Dacă nu știi, te învățăm; dacă nu poți, te ajutăm; iar dacă nu vrei, te obligăm.”, este din nou la mare căutare. Ce artă, filosofie, cultură, religie îți mai trebuie când vei alerga cât e ziulica de lungă după „pastila” zilei de mâine.
„Dacă taci atunci când ar trebui să vorbești, să știi că ești fricos” spunea Abraham Lincoln, cel mai mare Președinte al Statelor Unite ale Americii și inițiatorul abolirii sclaviei. Tăcerea e de aur, zice un proverb pare-se egiptean, dar nu și atunci când are conotații criminale, când ascunde adevăruri care ar putea salva vieți, adevăruri care nu pot fi spuse din lașitate, frică sau obediență. „Uneori, oamenii nu vor să audă adevărul deoarece nu vor să le fie distruse iluziile” mărturisea Friedrich Nietzsche.
Rămâne să ne așezăm în fața oglinzii, sau în fața lui Dumnezeu dacă avem curajul, și să ne întrebăm cât mai putem tăcea, cât mai putem fi complici la minciună, în special dacă suntem medici și ne mai aducem aminte de jurământul lui Hipocrate. La sfârșitul acestei nebunii colective care a cuprins omenirea, alți oameni vor atârna în ștreang, fie el și mediatic, neînțelegând cum au ajuns de acea parte a baricadei.
Dincolo de tăcere începe gulagul, detenția, reeducarea, sau cum veți să o numiți, oricum ceva care implică constrângerea individului în a urma o cale pe care nu a ales-o, într-o societate în care „rezistența este inutilă”, asemănătoare Borg-ului din Star Trek. „Viețile noastre se încheie în ziua în care rămânem tăcuți în privința lucrurilor care contează.”, spunea Martin Luther King Jr.
Ioan Cojocariu
Septembrie 2021, Toronto, Ontario, Canada
|
Ioan Cojocariu 9/6/2021 |
Contact: |
|
|
