”Flori din grădinile Poeziei” o noua carte de poezie a lui Ion Segărceanu din Toronto
Noul volum liric purtând semnătura poetului Ion Segărceanu te îmbie prin însuși titlul său și cele câteva buchete de flori alese, cu parfumul și coloritul lor specific.
Nu întâmplător, volumul respectiv , încărcat de lirism și metafore, a fost denumit în mod suge-
stiv ”Flori din grădinile Poeziei”...
Sugerând vârstele și anotimpurile prin care a trecut însuși autorul, acesta își orga-
nizează noua carte în sensul evoluției sale în timp prin parcurgerea lungului drum al vieții și al vocației sale artistice. În acest spirit, etapa studenției, în mod inspirat evocată sub titlul „Petale de vis și de dor”, reflectă frumoasa epocă a primelor izbucniri lirice relevante, ca în „Amintiri în destrămare” și ”Seara, de la Facultate”. Florile lirice care au înmugurit la vremea respectivă reflectă trăirile și nădejdile pe temeiul cărora s-a întrețesut „visul de poet”, dătător de deplină încredere în sine și în drumul larg deschis
către noi și certe împliniri...
Printre poemele cuprinse în secțiunea „Florilegiu estival” evidențiem câteva titluri
care fac dovada deplinei maturități și a originalității autorului: „Bijutierul de cuvinte” (în
care creatorul de poezie este evidențiat ca un adevărat artizan al nestematelor lirice), „Fe-erie estivală”, „Să mai vorbesc aș vrea”, „Urare pentru Elise” ș. a.
Din grupajul „Cununile toamnei” reținem alte conturări relevante pentru abilitatea
tematică și stilistică a autorului: „Din slava lumii”, „Vaier”, „Ornic”, „La umbra falnici-
lor barzi” ș. a., care fac dovada maturității și dexterității lirice a acestuia.
In sfârșit, ultimul florilegiu al cărții respective îl reprezintă grupajul „Trandafiri în
miez de iarnă”, cu acele simbolice poeme dedicate soției Victoria- Coca: „Epitalam”, „Robiți de-o dragoste adâncă”, „Va ninge, va fi iarnă și târziu”. Maiestuoasa conturare „Catedrala” (reprodusă parțial și pe ultima copertă a volumului respectiv) încheie seria selectivă a prezentului volum, cu mărturia devoțiunii poetului față de fidelii săi cititori: „Vă mulțumesc, prieteni, că v-aflați/ de mine-alături, buni, destoinici frați/Spre-a asculta cu toată duioșia/ cum cântă-n catedrala-mi POEZIA!”...
După cum se adeverește prin lecturarea întregului volum, florile sunt o metaforă
sugestivă pentru simțămintele pe care fiecare poezie le exprimă prin ideile, ritmicitatea și eleganța lor îmbietoare...
Ca editor al masivei „O istorie a literaturii române...” de Ion Rotaru și al celor două volume privind „Enciclopedia Academiei Dacoromâne”, mă bucur pe bună dreptate că Ion Segărceanu și-a aflat locul cuvenit în cuprinsul acestor realizări.
Prin noua și semnificativa sa carte,el confirmă ceea ce evidențiam pe larg în prezentarea pe care i-o făceam în vol. 2 al Enciclopediei respective (pag 354-357): ”Prin toată creația sa literară,
Autorul se dovedește un adevărat profesionist al scrisului. El a făcut din poezie rațiunea sa de a fi, practicînd un model liric de elevată ținută ideatică și stilistică. Receptiv la tendințele novatoare, în pas cu imperativele timpului, el se păstrează cu prudență în limitele clasicismului, presărat cu vădite pulsații neoromantice, care reprezintă în fapt particularitatea distinctivă a poeziei sale...”
Geo Stroe
|
Geo Stroe 9/1/2021 |
Contact: |
|
|
